Afin

(afinghi, vaccinium myrtillus)


Această plantă demimuntoasă, din a Ericaceelor familie aleasă, se simte în ţara noastră ca la ea acasă, normal, deşi numai Dl Zeu ştie cum a ajuns aci, din timp imemorial. Are o consistenţă lemnoasă, fiind la înfăţişare totuşi cam tufoasă & nuieloasă. Preferă zona pietroasă, umedă şi răcoroasă, fiind perenă la a sa viaţă, deci nu piere an de an ca orişice fâşneaţă. Tulpinile-i sunt verzi, multiple şi f. ramificate, cu frunzuliţe în forma conturului de ou (ovate), florile ca nişte clopoţei, roz-pal, draguţel bombonate, ce apar în mai-iunie pe săturate, fructele – afinele – nişte băcuţe de culoare albăstruie spre negruţe, semănând cu nişte acioaie de căpruţe, dulci-acrişoare şi specific aromate, aşezate o mulţime pe-o singură tufă ca nişte ţigăncuşe surate (spre deosebire de fragi, ce arareori se găsesc mai mult de cinci pe-o crenguţă agăţate). Frunzele de afin sunt bune de cules în iunie-octombrie, începând de la culesul de pelin şi până când se decantează primul vin, iar fructele în august-septembrie ► Afinele conţin the famous vitamins A, B, C, săruri minerale, acizi, zaharuri şi altele. Se ştie că una din marotele gospodinelor care merg la băi, la sfârşitul verii, la Olăneşti, e să se aprovizioneze cu 4-5 kg de afine mocăneşti, din care vor prepara siropuri minunate & gustoasa afinată de Piteşti :)
► Fitoterapeuţii moderni (Bojor & Alexan, e.g.) recomandă ceaiurile pe bază de frunze şi fructe de afin ca tratament adjuvant în: Colică renală (durere de rinichi): infuzie din o linguriţă de frunze la o cană de apă, se beau 2-3 căni pe zi. Diabet zaharat: infuzie din o lingură de frunze la o cană de apă, 2-3 căni pe zi. Diaree: ■ decoct din o linguriţă de frunze la o cană de apă, 2 căni pe zi ■ macerat la rece 8 ore din 2 linguriţe fructe la ½ litru apă, se bea în cursul unei zile. Stimularea diurezei (producerea udului): infuzie din o linguriţă de frunze la o cană de apă, se beau 2-3 căni pe zi. 


Vezi de asemenea :