Brusture

(mărăcine, arctium lappa)

O, ce păţanii am tras cu herbaceea asta sâcâitoare !
:evil:  Când coboram în vale la Baltă ca să merg dis-de-dimineaţă la undit ori să scot ava plină de caras, plăticuţă, biban şi alte vieţuitoare din apa hrănitoare sau la dulcea scăldătoare, strecurându-mă înfiorat printre păduri întregi de ghimpe mare sau alte asemenea sperietori inţepatoare, aş fi vrut să am un paloş sau mai bine o uriaşă secerătoare şi să pun la pământ oştirile înfiorătoare, care pâna ajungeam la buza malului mă zgâriau îngrozitor pe picioare, pe piepţi şi pe coţi, io fiind îmbrăcat, biensur, doar într-o pereche minusculă de chiloţi... oops. Lasă că mă ustura toantă ziulica până şi puţuica, mai ales după ce se ridica soarele şi începea sa bâzâie musculica ori să se primble pe mine furnica, dar pe urmă - când ajungeam spre seara acas - mă certa şi mămica, apoi mă ungea cu spirt medicinal oltenesc pe burtică, reşpektive c-un ţoi de ţuică tare de dudică, iar io urlam şi mă rugam : lasă-mă, lasă-mă, mămăică !Brusturele cică e neam din Compozite, alea cu antodiile specifice (precum albăstriţa, anghinarea, arnica, captalanul etc.), fiind o erbacee bianuală, ceea ce-nseamneadză că nu e nici perenă, precum plantele ce înviază singure în fiecare primăvară, fără să fie nevoie ca mâna cultivatorului să le zică "hai, scoală din semincioară iară!", dar nici trecătoare, ca o iarbă banală. Creşte pe solurile din întreaga ţară, deci nu numai în padina-mi natală, de regulă prin locuri virane, pe lângă maluri şi garduri, pe lângă drumuri şi gropi de gunoaie, prin dărâmături şi parăgini, pe câmpuri sterpe, pe izlazuri. Are nişte rădăcini grosuţe, frunze mari şi late, cu antodii globuloase şi colorate, fiecare pe tulpiniţa lor aşezate, purpurii sau movilii, ca nişte pămătufuri sângerii-violacii, ţepoase, prevăzute cu un cârliguţ la vârf, care se agaţă cu sârg de oricine trece pe lângă ele pe izlaz sau prin crâng. Aloo, pare să-ţi zică brusturele cu năduf, nu mă iei şi pe mine la târg, bey, spulei...? ;)  ► Se recoltează rădăcina de brusture, în septembrie-noiembrie sau primăvara, în martie-aprilie (însă numai de la plantele de doi ani, şi nu te costă nici doi bani). ►Ciobanii - ca şi mandea altădată - înjură de mama focului brusturele, ale cărui inflorescenţe înţepătoare se prind de lîna oilor, scăzându-i calitatea, oricât ar spăla-o băiţa ploilor ►Bojor & Alexan recomandă rădăcina de brusture în: Acnee: ■ infuzie din 2-4 linguri de rădăcină la un litru de apă, care se bea în cursul unei zile. ■ decoct din o lingură de rădăcini la o cană de apă, se beau 2-3 căni pe zi. ■ comprese cu infuzie din 20-30 g rădăcină la un l apă. Calculi biliari: decoct din 2-4 linguri de rădăcini la 1 litru de apă, se bea în cursul unei zile. Cosmetică : ■ tenuri grase, seboreice: comprese cu decoct din o lingură rădăcini la o cană de apă. Diabet zaharat: infuzie din o lingură de rădăcină la o cană apă, se beau 2-3 căni pe zi. Eczeme: infuzie din o lingură de rădăcini la o cană apă, se beau 2-3 căni pe zi. Eczemă (uscată): comprese cu infuzie preparată din 2 linguri de rădăcini la o cană apă. Furunculoză: infuzie din 2-4 linguri rădăcini la un litru de apă, se bea în cursul unei zile. Stimularea diurezei : infuzie sau macerat la rece din 2-4 linguri de rădăcini la un litru de apă, cantiatate ce se bea în cursul unei zile.

Vezi de asemenea:


Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...