Castan

(castanea sativa)

Din familia Fagaceelor, deci rudă cu neamul foios, castanul e un arbore aproape la fel de majestuos ca şi fagul cel fălos, nalt până la 30 de metri, cu o coroană bogat înfoiată, astfel că dacă-l priveşti de jos ţi se pare că vezi coada unui păun uriaş întoarsă oarecum pe dos, stratificată, gonflată şi coafată ca părul Berenicei cel ondulato-neguros. Originar din zona Mediteranei, unde-şi are arealul de elecţie, creşte şi pe la noi cu predilecţie la Tismana în Gorj, prin Mehedinţiul păduros, primprejurul Băii-Mari, alături de arini, de mesteceni şi de alţi arţari ori a fost transplantat de edilii şi de gospodarii mai de soi în special în orăşelele de provincie noi, cu străzi drepte ca liniile arhitecţilor de pe stativ, spre a le spilcui aerul griv ori prea fanarioto-parşiv, aşadar ca arbore decorativ ► Este un pom puternic ramificat, ba chiar alambicat, cu frunze alterne având perimetrul zimţat, florile de un galben-pal, separate după cum sunt de bărbat (cu mâţişorii lunguieţi ca un fermoar) sau de femal. Din florile femele se formează la soroc 1-3 castane ciocolatii şi duricele învelite într-o cupă cu spinicele, cu un carghioz bodoc, însă gustoase foc, din care chiar că merită să-ţi faci un stoc (asta la castanul cel bun, ţin să precizez pe loc), şi din contra, gustoase ioc, la castanul zis şi de porcCastanul cel bun este apreciat nu doar pentru castanele sale renumite, ce se consumă fierte sau prăjite (chit că sunt cam grele la digerat pentru un stomăcel mai delicat, aloo...), însă din lemnul său îndesat, cu striuri mumoase şi ordonate se fabrică o mobilă de calitate şi alte tâmplării preţioase, demne de cele mai simandicoase case ►În cartea sa de bucate Sanda Marin dă câteva interesante reţete pe bază de castane: budincă de castane, castane zaharisite, compot de castane, cremă de castane (pentru torturi), curcan umplut cu castane, gâscă umplută cu castane, raţă cu castane, sufle de castane, tort de castaneCastanul sălbatic (castanul porcesc, castanul cailor, aesculus hippocastanus) se deosebeşte de castanul cel bun prin frunze, flori şi fructe: frunzele primului sunt compuse din mai multe foliole (frunzuliţe), florile sunt albe sau roşioare şi aşezate în racem, iar fructele sunt toxice, spre deosebire de cele ale castanului cel bun. De la castanul pentru cai se recoltează florile (albe) în aprilie-mai, iar castanele toamna (dacă ai loc de ciorile ce se înghesuie şi ele să le „culeagă”, croncănind ca un dogit nai...) ► Florile şi fructele castanului cailor intră în componenţa unor produse farmaceutice ce se administrează contra: hemoroizilor, gutei, flebitei, reumtaismului, varicelor etc.

Vezi de asemenea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...