Coada calului

(equisetum arvense)

Această plantă pe care o recunoaştem uşor (fiindcă chiar seamănă cu coada cailor !) creşte prin râpe adâncate, pe marginile drumurilor şi-a căilor ferate ce trec prin defilerui în munţi săpate, pe malul apelor de la altitudini mai nalte şi doar cu totul şi cu totul întâmplător la câmpie, printre ierburile celelalte. Se culeg tulpinile prin iulie-octombrie şi se usucă în strat subţire, ca să nu se înnegrească (oxideze) la fire ► Fitoterapeutica modernă o recomandă pentru: ■ Stimularea diurezei: decoct din 4-5 linguriţe de plantă la 1½ litri apă, cantitate minimă care se bea în cursul unei zile. ■ Edeme: decot din o linguriţă plantă la o cană apă, se bea în cursul unei zile. ■ Gută: decoct din o linguriţă plantă la o cană de apă, 3-4 căni zi, timp de 3-4 săptămâni. ►Alte aplicaţii fitoterapeutice moderne cu ceaiurile pe bază de coada calului în: diaree, hemoroizi, metroragie, reumatism, tuberculoză, tuse, ulcer gastro-doudenal, anemie, angină pectorală etc.

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...