Chimen

(chimin, chimion, secărică, săcărea, carum carvi)

Chimenul înfloreşte prin mai-iunie prin fâneţele şi păşunile umede şi pietroase de la munte şi face nişte fructe aromatice, stomahice şi diuretice, de te saturi spălând la scutece, după cum vei vedea mai la vale, cetitoriule
Smile ► Fiindcă sunt şi carminative, adică alungă gazele şi eliberează maţele, femeile de la ţară folosec frunzele şi fructele de săcărea ca să facă un ceai pentru sugarii cu mătricea (colică intestinală la burticea), iar fructele, fiindcă sunt aromate, servesc pentru prepararea patiseriei de casă sau a verzei murate, cât şi pentru pregătirea unei supe specifice, f. apreciate, în care chmionul nu e doar un condiment de calitate, ci materie primă de bază, cognate ► Fitoterapeutica modernă (Bojor & Alexan) recomandă ceaiurile pe bază de chimen ca adjuvant în: ■ Bronşită (faza avansată de cocţiune sau cronică): infuzie din 1½ linguriţe fructe la o cană de apă, se beau 2 căni zi ■ Disfuncţii ale glandelor mamare: infuzie din 1½ linguriţe de fructe la o cană de apă, 2-3 căni pe zi ■ Dureri (colici) abdominale la adulţi (enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative): infuzie din 1½ linguriţe plantă la o cană de apă, 2-3 căni pe zi, dintre care una dimineaţa, pe inema nemâncată Dureri (colici) abdominale la copii (balonări, datorită fie înghiţirii aerului, fie unor procese fermentative): infuzie din ½ linguriţă fructe la 100 ml apă (cantitatea ce se dă este în funcţie de vârsta copilului) ►Se mai vorbeşte de aplicaţii cu chimen în: anorexie, constipaţie, dispepsie, enterocolită, hipogalactie.

Vezi de asemnea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...