Crin

(lilie, lilium candidum)

Această plantă de-o regală şi somptuoasă frumuseţe creşte spontan în Italia în special prin Benevent şi-n întregul Orient, cultivându-se mult şi prin grădini pentru florile sale precum cupele, ce se deschid publicului, cum ar veni, prin mai-iunie, cu mirosurile lor pe cât de pătrunzătoare, pe-atât de ameţitoare şi grele, amintind de odoratele micşunele-viorele. Mirosul de crini, mult mai puternic decât cel de trandafiri, de rozmarini sau de mălini, deşi e un miros de paradis, e interzis a dormi cu el în cameră, în speranţa că astfel o vei avea pe mândra-n vis, n-aşa ?, căci te poţi scula, ca şi după o dragoste profundă şi grea, cu-o durere de cap rea (după cum poți să nu te mai scoli nikagda) ►Doctorii de altădată întrebuinţau rădăcina de crin, care în stare proaspătă e vomitivă, făcându-te să nu laşi bobocii de raţă să moară de foame, ci dimpotrivă
) ► Altădată, crinii foloseau la parfumarea rufăriei şi la prepararea pudrei de orez şi-a altor prafuri cosmetice. Actualmente rizomul plantei se foloseşte în industria parfumurilor.