Căpşun

(fragi de câmp, fragaria collina, fragaria moschata).

Căpşunul, ce miroase ca o aromată femee precum orişice Rozacee, deşi e socotit o herbacee are totuşi viaţă perenă, înmulţindu-se după o ingenioasă sistemă, prin stolonii ce se-ntind şi se prind de pământ precum o antenuţă cu clemă. Se cultivă cam prin toate grădinile domestice, dar creşte şi spontan pe colinele sălbatice, deşi nu în forme tot atât de opulente ca pe loturile irigate şi cultivate de mâna unui grădinar catalan de enşpe carate. Este o plantă micuţă, cam de 30 cm de la tălpuţă până-n vârf de crenguţă, cu tulpiniţe rugoase, acoperite cu nişte chestiuţe vag zgărîicioase, deci nu chiar ca nişte coase sau ca la alte neamuri mai ghimpoase, cu frunze compuse, trifoliate, cu floricele albe, oarecum învoalte, căci din întreg corpusul lor se va forma căpşuna, un fruct fals - ca să vezi, nepoate -, întrucât e alcătuit în realitate din alte zeci ori sute de fructişoare, lipite una lânga alta ca nişte siameze surioare şi care conţin semicioarele cu germinalii atomi, deşi căpşunii se înmulţesc - cum spuneam - prin stoloni ► Căpşunele se recoltează vara (prin iunie-iulie), iar frunzele şi rădăcinile primăvara, înainte de înflorire, dacă te lasă inima să n-aştepţi să le guşti atunci când se vor coace pe mlădioasele fire, lingând borcanele cu gem de căpşuni în neştire ori, după caz, naz şi praz, sorbind înmiresmata căpşunată din clondire ► În trecut căpşunii nu erau totuşi atâta de băgaţi în seamă ca az', când echipele de publicitari concură care să laude căpşuna la tembelizor mai cu haz, învârtind zmecheroasele slogane din plaivaz şi-aducându-i pe copchiii pofticioşi ori pe nesătuii gurmanzi în extaz, iar această ignoranţă se întâmpla nu pentru că minunata fructă n-ar fi fost dintotdeauna la fel de delicioasă, ci fiindcă, în lipsa chimicalelor, irigaţiilor, ştiinţei agronomice şi geneticii de acasă, era cam sărăcăcioasă şi parcă nici atât de gustoasă, căpşuna fiind cândva doar o micuţă fragaria, ce creştea spontan prin poieniţe sălbatice sau pe colinele aride, bobiţă mult prea sfioasă ca să se uite ditamai industria reclamei la ea ca la o viperiţă superfocoasă, d-aia cu coapse ori balcoane toride, din soiul infatigabilelor silfide ► Celebritatea parfumatei fructe a crescut după ce căpşunarii noştri din ţeara Cavalerului de la Mancha ne-au salvat bugetul făcut harcea-parcea de corupţia şi incompetenţa leneşilor şi remeşilor de pe-aicea, căpşunarii economisind milioane de ieuroi per lună, în mână sau pe subt mână, n-aşa?, şi hrănind cu ei patria mumă, trezoreriile, western-unioanele, băncile şi familioanele ce-i consumă  ► Bunătăţi de gen : dulceţuri de căpşuni, compoturi de căpşuni, marmelade de căpşuni, sufleuri de căpşuni, şerbeturi de căpşuni, tarte cu căpşuni (Sanda Marin) ►Leacuri tradiţionale pe bază de căpşuni: decoctul (fiertura) de frunze, de cârcei şi de rădăcină de căpşuni se bea de femeile cu dureri la soroace, pentru ca burtica să le lase-n bună pace, iar cu fiertura de frunze de căpşuni, micşunele şi coada şoricelului se spală de pârleală (piele arsă, înroşită, inclusiv pieliţa fină de pe lângă cojonace ;)), cu-o mână lină & dibace.

Vezi de asemenea :