Cafea
(coffea arabica)
Iată băutura numberone a timpurilor moderne şi post-moderne, y compris ! Jumătate din reclamele de la tembelizor sunt ocupate de marile fime producătoare/ exportatoare/ importatoare/ distribuitoare ale băuturii ăsteia kknii ! Miliarde de euroi or parai se cheltuiesc anual pe întreg mapamondul numai pentru reclama la cafea, în loc de ceai, cum beau alde Ciu En Lai, sau rusnakii în samovare, asta când nu fierb votki în furnale, se înţelege :) Aşa că ne dăm uşor seama cam ce cifră de afaceri învârtesc firmele implicate în producţia şi comercializarea cafelei şi cam ce impozite, taxe şi accize din cafea percep statele importatoare/ exportatoare ale băuturii ăsteia amare, dar necesare, în vremurile noastre spleenatoare ► Arborele de cafea (un arbust de 4-5 m înălţime) face parte din familia Rubiaceelor (ca şi sânziana or drăgaica noastră, cu care însă nu prea seamănă), crescând în mod spontan în Etiopia, Mozambic şi în Angola, aşadar în inima „continentului negru”, de unde odată cu mutaţia sclavilor africani în America cafeaua va fi pătruns în ţările ecuatoriale ale acestui continent, ţări ce vor deveni marile campioane ale culturii de cafea, în frunte cu Brazilia (te pomeneşti că d-aia o fi asta campionă şi la futbol, a...?) Zonele de predilecţie pentru cultura de cafea: ţările ecuatoriale şi tropicale – Brazilia, Columbia, Salvador, Etiopia, Kenya, Mozambic, India, Indonezia etc., deci zonele cu căldură non-stop şi unde ploaia e - când e! - potop ► Arborele de cafea are frunze ovale, destul de mari, de culoare verde intens, lucioase, flori albe sau roz, fructele roş-verzui, negre la maturitate, cuprinzând două bobiţe de cafea, pe care le ştie toată lumea, şi care se recoltează la coacere deplină, nu altcumva ►Altădată, mărcile cele mai populare de cafea erau Martinica, Moca sau Rio, iar astăzi sunt... altele, prea binecunoscute, ca să le mai fac şi eu reclamă pe-aci, pe daiboj, căci altfel, mai ştii...? ►Cafeaua conţine alcaloidul cafeină şi un ulei numit cafeon, care îi dau aroma inconfundabilă, mai ales când e cu rom :) ► Cafeina şi cafeonul din cafea ne induc o stare gingirlea, fac ca simţurile noastre să fie ori să pară mai pătrunzătoare ca altcândva, imaginaţia mai bogată ca America, mintea mai luminată ca o stea, memoria mai puternică şi mai trează, cumva. Afară de asta, cafeaua este energizantă, măreşte puterile fizice, fără ca prin această excitaţie să ne provoace vreo moleşeală sau tâmpeală penibilă, cum se întâmplă cînd ne „înveselim” cu alcool sau - să zicem - cu "cânepă" comestibilă. De aceea, cafeaua este deopotrivă de folositoare şi intelighenţilor, deci celor ce lucrează „cu capul” pe post de motor, dar şi muncitorilor uzinelor sau oagoarelor, precum şi somnoroşilor, leneşilor, celor predispuşi la nostalgie sau dor mistuitor, hipocondrilor, migrenoşilor etc. O cafea bună, servită imediat după masă, înlesneşte totodată mistuirea, recomandându-se dispepticilor ► Însă cafeaua nu este panaceu universal or mană cerească, vezi bine. Prin faptul că este excitantă, se subînţelege că ea face rău celor cu nervii pe geantă, hipersensibililor, hipertensivilor, iritabililor, inimoşilor etc. Băută în cantitate mare şi prea des, cafeaua ruinează nervii, aşa că n-ai de ales: ori cafea ness ades, ori ales-bules...oops. De asemenea, are cusurul de a crea dependenţă şi chiar o uşoară demenţă, ca orişice excitant tratat cu indiferenţă, acei ce se ambiţionează să scape brusc de cahfea, după ce au abuzat decenii de ea, acuzând dureri de cap ca drea', indigestii etc., plus o buimăceală nashpa, ce ţine o lungă perioadă după ce te-ai lăsat de cahfea. De aceea, cel mai bine este să nu ajungi a te droga cu beutura asta, să o bei mai rar şi cel mult odată pe zi, de preferinţă numai o ceaşcă, pe cât se poa', ca să nu te-veţi prea tare cu licoarea cea bună, dar şi rea ►Cafeaua verde, crudă, neprăjită, este recomandată contra diareii, drept care doctorii de altădată o administrau în acest scop, sub formă de infuzie (ceai), decoct (fiertură) sau sirop de cafea mai pură, câte o gură din când în când ►Cafeaua se strică la umezeală, când e transportată cu vapoarele din ţara cea tropicală, dacă nu se iau măsuri de conservare totală. Mult mai rău este că negustorii de ieri şi de azi n-au încetat de-a inventa metode care de care mai „ingenioase” de falsificare a cafelei, mai ales a celei ce se vinde prăjită sau prăjită şi măcinată, ce poate fi mult mai uşor falsificată. De aceea este indicat să cumpărăm întotdeauna cafea verde, crudă, care-i mai greu de falsificat de o minte zgârcită ori zăludă (dar nu imposibil, dacă falsificatorul asudă, aloo), să o prăjim acasă, după ce am cumpărat-o verde ca o paparudă şi s-o măcinăm pe măsură ce-o întrebuinţăm, normal ►De-un paregzamplu, cafeaua se falsifica altădată cu făină de grâu şi de mazăre, cu feculă de cartofi, praf de ghindă, cu drojdii (zaţ) de cafea, dar mai cu seamă cu cicoare, care se vindea în cantităţi enorme pe fiecare an, anume pentru acest scop, mai ales în Germania, unde cicoarea se întrebuinţează şi azi la tradiţionala cafea cu lapte a nemţilor ►Pe vremea „raţionalizărilor” impuse de Odiosul şi Sinistra, nutriţioniştii prof. Mincu inventaseră vestita cafea cu înlocuitori sau nechezolul, un produs compus din urme de cafea, făină de orz şi ovăz, plus năut cât cuprinde... ►Pentru a şti dacă am cumpărat de la butic cafea adevărată sau falsă, n-avem decât să aruncăm într-un pahar cu apă puţină cafea şi, dacă produsul nostru înoată pe deasupra mai mult timp, dacă se înmoaie cu apă încetul cu încetul şi dacă în căderea spre fund vopseşte apa în galben, atunci însemnează că este chiar cafea, iar dacă, din contră, cade repede la fund şi vopseşte apa în negru, atunci este orice altceva, în afară de cafea ►Cafeaua cu lapte pe care o consumă multă lume la micul dejun e un bun nutriment, cu condiţia ca atât laptele cât şi cafeaua să fie de calitate şi să nu se bea în cantitate prea mare deodată, ceea ce ar obosi şi ar întinde stomacul precum o saltea cauciucată ►Iată şi câteva reţete pe bază de cafea imaginate de Sanda Marin: bavarois de cafea, budincă de cafea, glazură de cafea, sos de cafea, sufle de cafea, şerbet de cafea ►În fine: ştiaţi că filosoful Voltaire obişnuia să bea...60 de cafeluţe pe zi ? Doar nu degeaba a fost unul dintre cei mai deştepţi oameni din câţi poţi găsi :)
Iată băutura numberone a timpurilor moderne şi post-moderne, y compris ! Jumătate din reclamele de la tembelizor sunt ocupate de marile fime producătoare/ exportatoare/ importatoare/ distribuitoare ale băuturii ăsteia kknii ! Miliarde de euroi or parai se cheltuiesc anual pe întreg mapamondul numai pentru reclama la cafea, în loc de ceai, cum beau alde Ciu En Lai, sau rusnakii în samovare, asta când nu fierb votki în furnale, se înţelege :) Aşa că ne dăm uşor seama cam ce cifră de afaceri învârtesc firmele implicate în producţia şi comercializarea cafelei şi cam ce impozite, taxe şi accize din cafea percep statele importatoare/ exportatoare ale băuturii ăsteia amare, dar necesare, în vremurile noastre spleenatoare ► Arborele de cafea (un arbust de 4-5 m înălţime) face parte din familia Rubiaceelor (ca şi sânziana or drăgaica noastră, cu care însă nu prea seamănă), crescând în mod spontan în Etiopia, Mozambic şi în Angola, aşadar în inima „continentului negru”, de unde odată cu mutaţia sclavilor africani în America cafeaua va fi pătruns în ţările ecuatoriale ale acestui continent, ţări ce vor deveni marile campioane ale culturii de cafea, în frunte cu Brazilia (te pomeneşti că d-aia o fi asta campionă şi la futbol, a...?) Zonele de predilecţie pentru cultura de cafea: ţările ecuatoriale şi tropicale – Brazilia, Columbia, Salvador, Etiopia, Kenya, Mozambic, India, Indonezia etc., deci zonele cu căldură non-stop şi unde ploaia e - când e! - potop ► Arborele de cafea are frunze ovale, destul de mari, de culoare verde intens, lucioase, flori albe sau roz, fructele roş-verzui, negre la maturitate, cuprinzând două bobiţe de cafea, pe care le ştie toată lumea, şi care se recoltează la coacere deplină, nu altcumva ►Altădată, mărcile cele mai populare de cafea erau Martinica, Moca sau Rio, iar astăzi sunt... altele, prea binecunoscute, ca să le mai fac şi eu reclamă pe-aci, pe daiboj, căci altfel, mai ştii...? ►Cafeaua conţine alcaloidul cafeină şi un ulei numit cafeon, care îi dau aroma inconfundabilă, mai ales când e cu rom :) ► Cafeina şi cafeonul din cafea ne induc o stare gingirlea, fac ca simţurile noastre să fie ori să pară mai pătrunzătoare ca altcândva, imaginaţia mai bogată ca America, mintea mai luminată ca o stea, memoria mai puternică şi mai trează, cumva. Afară de asta, cafeaua este energizantă, măreşte puterile fizice, fără ca prin această excitaţie să ne provoace vreo moleşeală sau tâmpeală penibilă, cum se întâmplă cînd ne „înveselim” cu alcool sau - să zicem - cu "cânepă" comestibilă. De aceea, cafeaua este deopotrivă de folositoare şi intelighenţilor, deci celor ce lucrează „cu capul” pe post de motor, dar şi muncitorilor uzinelor sau oagoarelor, precum şi somnoroşilor, leneşilor, celor predispuşi la nostalgie sau dor mistuitor, hipocondrilor, migrenoşilor etc. O cafea bună, servită imediat după masă, înlesneşte totodată mistuirea, recomandându-se dispepticilor ► Însă cafeaua nu este panaceu universal or mană cerească, vezi bine. Prin faptul că este excitantă, se subînţelege că ea face rău celor cu nervii pe geantă, hipersensibililor, hipertensivilor, iritabililor, inimoşilor etc. Băută în cantitate mare şi prea des, cafeaua ruinează nervii, aşa că n-ai de ales: ori cafea ness ades, ori ales-bules...oops. De asemenea, are cusurul de a crea dependenţă şi chiar o uşoară demenţă, ca orişice excitant tratat cu indiferenţă, acei ce se ambiţionează să scape brusc de cahfea, după ce au abuzat decenii de ea, acuzând dureri de cap ca drea', indigestii etc., plus o buimăceală nashpa, ce ţine o lungă perioadă după ce te-ai lăsat de cahfea. De aceea, cel mai bine este să nu ajungi a te droga cu beutura asta, să o bei mai rar şi cel mult odată pe zi, de preferinţă numai o ceaşcă, pe cât se poa', ca să nu te-veţi prea tare cu licoarea cea bună, dar şi rea ►Cafeaua verde, crudă, neprăjită, este recomandată contra diareii, drept care doctorii de altădată o administrau în acest scop, sub formă de infuzie (ceai), decoct (fiertură) sau sirop de cafea mai pură, câte o gură din când în când ►Cafeaua se strică la umezeală, când e transportată cu vapoarele din ţara cea tropicală, dacă nu se iau măsuri de conservare totală. Mult mai rău este că negustorii de ieri şi de azi n-au încetat de-a inventa metode care de care mai „ingenioase” de falsificare a cafelei, mai ales a celei ce se vinde prăjită sau prăjită şi măcinată, ce poate fi mult mai uşor falsificată. De aceea este indicat să cumpărăm întotdeauna cafea verde, crudă, care-i mai greu de falsificat de o minte zgârcită ori zăludă (dar nu imposibil, dacă falsificatorul asudă, aloo), să o prăjim acasă, după ce am cumpărat-o verde ca o paparudă şi s-o măcinăm pe măsură ce-o întrebuinţăm, normal ►De-un paregzamplu, cafeaua se falsifica altădată cu făină de grâu şi de mazăre, cu feculă de cartofi, praf de ghindă, cu drojdii (zaţ) de cafea, dar mai cu seamă cu cicoare, care se vindea în cantităţi enorme pe fiecare an, anume pentru acest scop, mai ales în Germania, unde cicoarea se întrebuinţează şi azi la tradiţionala cafea cu lapte a nemţilor ►Pe vremea „raţionalizărilor” impuse de Odiosul şi Sinistra, nutriţioniştii prof. Mincu inventaseră vestita cafea cu înlocuitori sau nechezolul, un produs compus din urme de cafea, făină de orz şi ovăz, plus năut cât cuprinde... ►Pentru a şti dacă am cumpărat de la butic cafea adevărată sau falsă, n-avem decât să aruncăm într-un pahar cu apă puţină cafea şi, dacă produsul nostru înoată pe deasupra mai mult timp, dacă se înmoaie cu apă încetul cu încetul şi dacă în căderea spre fund vopseşte apa în galben, atunci însemnează că este chiar cafea, iar dacă, din contră, cade repede la fund şi vopseşte apa în negru, atunci este orice altceva, în afară de cafea ►Cafeaua cu lapte pe care o consumă multă lume la micul dejun e un bun nutriment, cu condiţia ca atât laptele cât şi cafeaua să fie de calitate şi să nu se bea în cantitate prea mare deodată, ceea ce ar obosi şi ar întinde stomacul precum o saltea cauciucată ►Iată şi câteva reţete pe bază de cafea imaginate de Sanda Marin: bavarois de cafea, budincă de cafea, glazură de cafea, sos de cafea, sufle de cafea, şerbet de cafea ►În fine: ştiaţi că filosoful Voltaire obişnuia să bea...60 de cafeluţe pe zi ? Doar nu degeaba a fost unul dintre cei mai deştepţi oameni din câţi poţi găsi :)
Vezi de asemenea:
