Coada racului

(potentilla anserina)

Creşte pe marginea şanţurilor sau văioagelor nisipoase şi umezite, pe lângă umbra gardurilor cam părăginite, pe malul apelor mai ferite etc., făcând, începând de prin mai, nişte flori galben-pai, solitare pe rămurică ca nişte mătăsoşi coconi, planta înmulţindu-se însă, ca şi căpşunii, prin stoloni (lăstari târâtori). Se culeg părţile aeriene în mai-septembrie ►Fitoterapeutica modernă o recomandă în: ■ Diaree: infuzie sau decot din 2 linguri de plantă la ½ litru apă, se bea în cursul unei zile ■ Dureri (colici) abdominale la adulţi (enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative): infuzie sau decoct din 1 lingură plantă la o cană de apă, 2-3 căni pe zi ■ Dureri la soroc, dismenoree (tratamentul se face cu 7-8 zile înainte de ciclu): infuzie sau decoct din 2 linguri plantă la ½ litru apă, se bea în cursul unei zile ■ Gingivită: spălături locale cu infuzie sau decoct dintr-o lingură de plantă la o cană apă ► Alte aplicaţii cu coada racului (toată planta) în: anemie, artrită, calculoză renală, enterocolită, gastrită, hemoragie, reumatism etc.