Albăstriţă

(centaurea cyanus)

În lume sunt nu mai puţin de 500 de specii de albăstriţă, însă la noi nu creşte decât specia zisă centauriţă, cam preste t
ot unde-şi găseşte lot, dar mai presus de tot prin culturile de păioase şi de prăşitoare, unde-i mai cald iarna la picioare, dar şi cevaşilea răcoare la subsioare, vara pe dogoare. Are forma erbacee, deci abia vertical să poa' să steie şi ea, să fie-n stare să ţină-n spinare o furnică alpinică şi-o floricică ori f'o rătăcită păsărică, iar nu pe poieselu' Avepică, deci un ditamai homu, adică :)  Ca orişice floricică din familia Compozitelor, albăstriţa face un singur antodiu, pe care şi-l înalţă mândră nevoie mare spre-a cerului geamănă splendoare, n-aşa ? aşadar o singură şi rotundă farfurioare, ca la a soarelui floare, dar mult mai mignonă, compusă din alte nenumărate florioare-cyanioare, fără codiţe, în formă de pâlnioare, înghesuite una lângă alta pe-a antodiului taler, ca nişte gingaşe hurioare. Antodiile se culeg în întregime (în iunie-septembrie), dar şi numai floricelele albăstrele (în iulie-august), atât timp cât îşi mai păstrează culorile prospeţele, ca să faci ceaiuri cu ele contra mistuirilor grele ► Deşi "concurează macul în frumuseţe, în lanul îngălbenit", agricultorii nu prea înghit aiastă floricică, shiit, deoarece parazitează culturile de grâu şi orz aurit, fapt pentru care agronomii o combat prin curăţirea severă a seminţelor plantelor ce urmează a fi puse la-ncolţit. Tocmai fiindcă nu sunt urâte deloc, ci din contra, sunt mumuşele foc, unele specii de albăstriţă se folosec şi ca plante decorative în grădina cu zambile & busuioc, de unde fetele o iau şi şi-o pun în cosiţe, când simt ele că le-a lovit aşa, un sughiţ mai cu zâmbok, reşpektive al amorului amoc.... ;)
Vezi de asemenea: