Asmăţui

(haţmaţuchi, turburea, anthriscus cerefolium).

Hasmaţuchi provine din Asia, ca majoritatea mirodeniilor, după cum îi e şi soiul rubedeniilor: anasonul, angelica, feniculul, leuşteanul, păstârnacul, de-un paregzamplu. Se cultivă ca plantă culinară prin grădini de zarzavat, dar creşte şi singură prin tufişuri, pe lângă marginea viilor sau pe lângă gard, fiind potrivită la stat (50 cm), cu floricele albicele dispuse-n umbelă pre vârfuri de rămurele, cu arome mumuşele. Perioada de recoltare: se recoltează frunzele aromatice, în perioada înfloririi sau un pic înaintea acesteia ► Asmăţuiul are miroazne numai bune spre a-l pune în supa de legume, în salate, în textura omletelor şi-n sosuri picante, d-alea de mănânci pe săturate ►Babele de altădată făceau un decoct din 10g/l asmăţui, susţinând că fiertura respectivă uşurează menstrele, combate trânjii curului şi dă drumul udului.

Vezi de asemenea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei.
La portiță la Gheorghiță...