Bitter

Într-o vreme - mai precis când şi Revista AS era gazeta leacurilor stass, căci între timp nu prea mai are glas, cetitorii prinzându-se că multe reţete de-acolo erau cu ochi şi nas...oops - producea furori şi pe la noi bitterul suedez, cică o băutură de nobil soi, amară şi scumpă ca o pereche de pantofi de firmă noi, deci cam cât o pereche de vechi boi, despre care se spunea c-ar fi bun la tot felul de boale, de la sex până la şale ► La origine, bitterul era o băutură nemţească, deschizatoare a poftei de mâncare, însă atâta tot, mey frăţioare ►Iată o reţetă clasică de preparat bitterul, ca băutură aperitivă, fără alte pretenţii tămăduitoare, recomandată de doctorul farmacist Alexandriu cel mare, care a popularizat pentru prima dată respectiva băutură la ai noştri, se pare : genţiană, chinchină, coji de portocale, ienupăr, coriandru, scorţişoară, micsandre, izmă, anason, angelică, salvie, zahăr şi alcool (de bună calitate). Dacă v-am da şi cantităţile fix măsurate, precum şi perioadele de macerare a ingredintelor astea toate, ar însemna să vă vindem secretul de fabricaţie, păi se poate, nepoate... ?

Vezi de asemenea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...