Cartof

(bandraburce, baraboi, barabule, balogene, crumpeni, grumciri, hadeburce, mere de pământ, poame de pământ, piciorcă, ţermer, solanum tuberosum).

Simpla enumerare a poreclelor Cartofului cel Mare ne arată că el dă demâncare întregii noastre ţerişoare, din Bucovina răcoritoare până-n Oltenia plină de soare, din Dobrogea de lângă marea cu sare până-n Banatu cu ane lugojane şi cimişoare, din Teleormanul cu alean şi Lene, până-n Ardealul cu blandiene. Ai crede, văzând cât de împământeniţi sunt în solul Valahiei Ioropii, că baraboii sunt de-ai noştri încă de pe vremea mumei Dochii, ca Ghiţă Funar al Catrinei Penelopii, pe când ei provin din patria anzilor, incaşilor, mayaşilor şi toltecilor, de unde au fost aduşi în sacii cuceritorilor aztecilor, reşpectiv de către sângeroşii oameni ai crudului Cortez, despre ale cărui fapte (cică de arme) tontuşi n-aş vrea să comentez, gândindu-mă că budinca de cartofi la care tocmai visez e aproape la fel de gustoasă ca o budincă de orez
:) ► Deşi la o adică merele de pământ cresc şi-n nisip sau oriunde rădăcinile lor se-nfirip', ramificându-şi tuberculii ca nişte fragede antenuţe cu cip, valoroasele balogene preferă arealurile cu soluri umede sau irigate prin ingenioase sisteme, fiind anuale ca orişice herbaceu trecător, atunci când gospodarul le seamănă primăvara de zor, le îngrijeşte ca pe pătlăgelele de răzor şi le dezgroapă la sezonul ploilor, şi - culmea culmilor - perene, când cresc în sălbăticie de capul lor ► De rădăcinile ce irump din cartofelul or jumătatea de cartof de prăsilă ca tentaculele unei mici caracatiţe sunt aninaţi tuberculii specifici, ce se vor cuibări în muşuroi ca orice roi de baraboi sau ca puişorii cloştii lui moş Pârsante, şi tot de-acolo se ridică la suprafaţă tulpinile nu prea înalte, ramificate, cu frunze foliolate, flori albe sau movate, seminţe mici, rotunde şi la gust toxic-îngreţoşate (noroc că nici măcar gândacul de Colorado n-am auzit să mănânce semincioare de cartof, bey frate...oops ) ► Fiindcă veni vorba de faimosu' gândac, care dacă nu-l tratezi cu DDT la sac e-n stare să-l ronţăie pe bietul cartof ca pe râma de bălegar un cosac, lăsându-l fără frunze, uscat şi zbârcit ca un creţ coinac, pe vremea Armatei Roşii ca un mac se zvonise că gândacul ista vărgat ar fi o armă secretă ca dreaq, prin care America imperialisto-exploatatoare vroia să lovească mârşav în clasa muncitoare, decimând personalul de deservire al bunkerelor nucleare din ţara sovietică şi cică proteguitoare de la soare răsare, armii care nu phooteu să funcţioneze fără tradiţionala mâncare de cartofi a clasei conducătoare, oricât ar fi fost bombele atomice pline de izotopi, radiaţii mortale şi de alte măreţe realizări care de care mai înfricoşătoare ale multilateral demolatului Lagăr Socialist, însă n-aş vrea să insist... ► În caz că nu ştiai, cartofii se recoltează prima dată prin luna mai, iar apoi toamna, în funcţie de soi şi de plai, când se adună tuberculii agăţaţi de rădăcini ca nişte scai, se curăţă de coaja în care sunt concentrate aproape toate vitaminele, vai, şi se pun la prăjit în tigai, asta când nu se coc în spuză ori nu se prepară şi mai dihai, după naz, ocaz şi parai  ►Cartoful conţine 14-27% amidon şi vitaminele A,B,C, fiind un aliment de baz în viaţa rumânilor şi-a altor noroade ioropene chiar mai de vaz, ce să mai vorbim de cele amerindiene, care îl hăpăie în extaz, mai ales că unele dintre ele n-au săracele nici făsui, slănină or praz, darmite zăcăminte de aur sau gaz ► În celebra-i Carte de bucate, Sanda Marin ne oferă nu mai puţin de 50 de apetisante reţete pe bază de cartofi, dintre care le menţionez aci pe cele mai spectaculoase la pronunţat (iar nu pentru că pe toate sau măcar pe jumătate le-aş fi gustat, fugiţi naiba :)): budincă de carne cu cartofi, cartofi chips, cartofi umpluţi cu brânză, cartofi umpluţi cu carne, crochete de cartofi cu ouă răscoapte, friganele de cartofi, gogoşi de cartofi cu şuncă, musaca de cartofi, omletă cu cartofi, ouă tari cu cartofi, salată de cartofi cu tarhon, salată de scrumbii cu cartofi, sufle de cartofi, supă de cartofi cu praz etc. ►Leacuri băbeşti pe bază de cartofi: se taie cartofi cruzi în felii, care felii se pun una lângă alta pe frunte sau pe osul tâmplii, legându-se apoi cu un tulpan precum harapii, şi durerea de cap trece ca prin farmec, mai ştii? ► arsurile pielii se oblojesc cu o cataplazmă de cartofi cruzi raşi, în lipsă de alte scumpe alifii ►reumatismul se păcăleşte cu cataplazme de cartofi fierţi şi terciuiţi, aplicaţi pe locul unde vă doare, nu unde doriţi, însă pe nenea doftoru' io vă sfătuiesc să nu-l ocoliţi, normal, chit că veţi fi nevoiţi să-i duceţi în dar o sacoşă de cartofi sau pliculeţu' tradiţional, măcar. Să sperăm însă că nu-n zadar !

Vezi de asemenea: