Cruşin

(frangula alnus)

Îl găsim pe malul apelor, locuri umede, mlaştini, zăvoaie, oriunde e rost de vreun strop de ploaie sau de cevaşilea pâraie. E renumit în fitoterapeutică pentru coaja sa, care se culege de pe ramurile tinere (2-3 ani) în martie-aprilie şi pe care tre' s-o uscăm repede la soare sau la cuptoare, altfel se strică şi prinde iz de putoare ►Indicaţii terapeutice (Bojor & Alexan) în: Constipaţie ■ (se foloseşte coaja uscată la 100C sau de cel puţin un an vechime): decoct din o linguriţă de coajă care se opăreşte, apoi după un sfert de oră se pune la fiert la foc domol, jumătate de oră (ceaiul se bea călduţ, seara la culcare, în constipaţii rebele doza repetându-se dimineaţa pe stomacul gol; în cure de mai lungă durată se începe cu doze mai mici care se vor mări în funcţie de efectul produs) ■ se mai poate folosi pulberea de cruşin, 2-3 vârfuri de cuţit pe zi (tratamentul cu această plantă are avantajul că nu produce obişnuinţă, putînd fi folosit şi în constipaţiile cronice). Diskinezie biliară: ■ câte un cuţit de pulbere de coajă de 2-3 ori zi.
decoct din 1 lingură coajă la o cană apă, se bea seara la culcare. Paraziţi intestinali: ■ câte un vârf de cuţit de pulbere coajă de 2-3 ori pe zi decoct din o lingură coajă la o cană de apă, se bea înainte de culcare ► Alte indicaţii în: angiocolită, colecistită, hepatită cronică, insuficienţă hepatică, obezitate (după sfatul medicului) ► Extractul uscat de cruşin intră, alături de extractele uscate din revent, cicoare etc. în compoziţia unui binecunoscut medicament laxativ şi purgativ, cortelaxul.

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei.
La portiță la Gheorghiță...