Cânepă

(canabis sativa).

De neam din famiglia - deci mai mult decât familia, n-aşa?
- Cannabaceaelor, cânepa are frunze compuse, palmate, alcătuite din mai multe frunzuliţe independente (maxim 13), destul de depărtate, înguste şi dinţate, tulpină fibroasă, năltăroagă şi dreaptă, cu flori mascule şi flori female aproape egale, fiecare cu sezonul dumisale, seminţe mici, de tipul achenuţe de purici, dar pline de drăcoşi priculici, dacă le frigi...:) ► Lumea de azi nu ştie cât de mult se împletea cânepa în trecut cu viaţa rumânului, care din fibrele de cânepă, mai degrabă decât din cele de bumbac, de lână sau de in, îşi croia ţoalele cele de toate zilele & chin, foarte rezistente, deşi elegante mai puţin, precum şi funii trainice pentru sport alpin (reshpektive când rumânu' se suia ca scroafa-n pin), iar din seminţe storcea uleiul de cânepă în străchini şi alte tradiţionale căldări, cu felurite întrebuinţări. După ce secerau cânepa, rumâncele săpau nişte gropane pe marginea bălţilor sau pe lângă cismele şi puneau acolo snopii de cânepă la macerat, ţinându-i cam două săptămâni la muiat, pe urmă îi scoteau şi îi puneau la svântat, normal, îi târnuiau, bătându-i într-un hal fără de hal, spre a obţine firele de cânepă în final, pe care le luau apoi la scărmănat şi pieptănat în darace cu dinţi din fier forjat, la tors în vârtelniţe şi fuse care de care mai învârtecuşe, la clăcile organizate special în acest scop şi de cânepărese meștere conduse, unde fetele şi feciorii se curtau chicotindu-se non-stop, dar cică muncind în galop, copiii se hârjoneau printre fustele mamelor sau jucau futbol cu-al gospodarului clop, iar stăpâna casei pregătea gogoşile rotunjoare din făina ca floarea de plop, măcinată la moara dracului din vârtop, gogoşi pe care le revărsa într-o căpistere uriaşă în mijlocul odăii, ca pentru masa unui ciclop, după ce mai înainte avusese grijă să scoboare-n pivniţă c-un anumit scop, mai precis spre a reveni c-un urcioraş cu vin rubiniu sau f-un clondiraş de rachiu, cu dop sau fără dop... ► Babele de altădată dădeau copiilor fiertura de cânepă contra limbricilor şi tot cu fiertură d-asta spălau ţâncii, limpezindu-i c-un potop, ca să le crească părul snop ■ la râia broaştei, de care prichindeii se molipseau din bălţile verzi în care se scăldau, mamele luau iarbă mare şi seminţe de cânepă pisate în zdrobitoare, care se turnau peste o zeamă fierbinte, tot din cânepă fiartă-n sare, acestea covăsindu-se în vreun putinei, cam o juma de ceas, după care conţinutul se punea la căldură vreo trei zile de pripas, acoperit într-un vas, iar la sfârşit se clătea râiosul nostru cu apă caldă şi se ungea cu covăseala de cânepă şi iarbă mare, urmând ca după alte câteva zile să-l vedem complect curat (asta numai dacă între timp drăcosul nu fugise din nou la balta verde, la scăldat) ► Mulţi au auzit că din cânepă s-ar obţine o substanţă periculoasă şi că de aceea cultura cânepei e interzisă astăzi p-acilişa, fiind necesară o autorizaţie specială spre a o cultiva. Într-adevăr, există un soi aparte de cânepă, aşa numita cânepă de India (cannabis indica), din care se extrage canabisul, substanţa de bază a unui drog f. periculos, cu care dacă te prinde poliţaiul, te-ai ars en gross. Drogul ista – preparat numai din frunzele cânepii de India, iar nu din cânepa noa', fugiţi drea'... – este haşişul, ce are însuşirea de a fi ameţitor, excitant şi adormitor, în mod contradictor, n-aşa?, putere datorată haşişinei sau cannabinei, despre care n-am vrea a detalia, ca să nu ispitim pe careva a o gusta şi să nu ne înhaţe potera ► Medicina veche recomanda haşişul – administrat sub stricta supraveghere a doctorului, păi cum drea' – contra astmului, isteriei, sughiţului rebel, în catarul bătrânilor şi în delirium tremens (criza cumplită ce-i cuprinde pe unii alcoolici, mai ales în perioada de abstinenţă din tratamentul de dezalcoolizare sau dezvăţare de apa de foc, cea ruinătoare) ►Orientalii fumează însă şi azi, stând cu burta la soare, tradiţionalul haşiş ca pe o banală ţigare, chestie f. dăunătoare, căci abuzul ista pre mulţi îi şubrezeşte, îi imbecilizează şi poate să-i ducă până la cămaşa de forţă, domne fereşte.

Vezi de asemenea: