Cerenţel

(geum urbanum)

Specific cerenţelului e că florile-i galbine par singuratice şi puţintele, aşa cum stau cocoţate pre vărfuri de rămurele, dar dacă ne gândim că într-o floare se formează circa 70 de seminţe mititele, vedem că cerenţelul nu e chiar aşa de neajutorat, mey vere. O altă chestie încântătoare e că rădăcina de cerenţel miroase a...cuişoare, ştiai oare ? ► Drăguţeii cerenţei cresc cam preste tot, mai frecvent prin păduri, rarişti, tufărişuri, pe unde pot şi ei. Din punct de vedere medicinal prezintă interes rizomii cu rădăcina, care se culeg prin septembrie-octombrie, dar şi prin martie-aprilie, înainte de a-i usca lumina şi-a începe să zumzăie albina ► Aplicaţii fitoterapeutice moderne în: ■ Diaree: decoct din 2 linguriţe rădăcini la o cană de apă, se bea pe stomacul gol ■ Dureri la soroc (dismenoree) (tratamentul se face începând cu 7-8 zile înainte de ciclu): decoct din 2 linguriţe rădăcină la o cană plină, se bea dimineaţa pe nemâncate, neîndulcit sau îndulcit cu zaharină, ca să fie băutura mai lină ■ Gingivită: decoct din 2 linguriţe rădăcină tot la o cană de apă, se clăteşte gura cu el, după care poţi să mânânci şi ceapă ■ Hemoroizi: decot din 2 linguriţe la cana de măsură, neîndulcit - pentru cei ce amăreala nu îndură - sau îndulcit cu zaharină pură ►Se mai vorbeşte de aplicaţii ale ceaiurilor de cerenţel în: dispepsii, enterite, enterocolită, hemoragii, gastrită etc.

Vezi de asemnea: