Ardei

(paprica, piparca, pipăruş, capsicum annuum)

Aşa îmi zicea mie nea Aurică ale Mangă, în copilăria-mi în care eram jucăus şi ghiduş ca un spiriduş : pipăruş ... oops.
Pipăruşu' se trage din shoguna familie a Solanaceelor, fiind verişor - deşi nu prea seamănă - cu barabula (cartoful), măselariţa, mătrăguna, roşiile, tutunul, vinetele etcetera ; caracteristic acestei familii este că toate speciile pe care le ştim conţin un soi de venin, adicătelea nişte alcaloizi de mare valoare medicinală – însa vezi să nu dai în boală ! :shock:  –, precum : atropina, hiosciamina, scopolamina, nicotina etc., şi, desigur, solanina, un glicozid toxic – prezent mai ales în vinetele şi-n roşiile necoapte, atenţie –, care într-o anumită cantitate provoacă, între altele, dilatarea pupilei (ca şi atropina, nicotina ori scopolamina), dar chiar şi moarte, nepoate :shock: Ardeiul provine din America de Sud, deci de foarte departe, din ţara incaşilor şi mayaşilor, cu poveştile lor fermecate, printre ale căror comori şi nestemate tre' să socotim şi pipăruşul, căci altfel - faţă de calităţile lui mirobolante - nici că se poate. Nefiind peren, ardeiu' nu trăieşte decât un an, normal, însă are o rădăcină înfiptă-n pamânt de parcă s-ar pregăti să trăiască un secol măcar ! Numai io ştiu - şi mărturisesc - cât pătimesc până-l smulg toamna din răzoru-i ardeiesc : de două ori tre' să mă odinesc ! :)  Ardeiul creşte în orice grădina dotată cu-o fântână sau cu-o pompă de apă bună şi neapărat orientată spre soare - grădinţa cea mică, adică -, reşpective spre căldurică. Are tulpina netedă, nu prea 'năltică (până la 70-80 cm, deci nici chiar pitică), rădăcina pivotantă (dar nu de tipul legumelor rădăcinoase), rămurele numeroase, cu frunze oval-lanceolate, mumoase, iar fructul o bacă (are multe seminţe, ca o mică desagă, iacă), la început verde, ca o lăcustă cosacă, iar la coacere de culoare roşie, galbenă, alb-verzulie sau rozalie, după duhu' ce le-nvie ► Ardeiul e răsfăţatul casei, mai ales la rumânii olteni în bucătărie, fiind socotit una din legumele de bază din cămară, cum orişice gospodină ştie. Amatorii de ardei nu-şi pot imagina o salată de roşii fără ardei gras sau capie, o ciorbă de peşte sau o mâncare de varză nouă (cu carne dulce de oaie, olelică, muică !) fără ardei iute şi-o ţuică, ardei care pot fi şi copţi în spuză, sau o murătură fără ţâri „ca focul”, să te arză la buză. Iar ciorba de raci – o specie de ardei roşii, neiuţi, uscaţi şi scălâmbăiaţi, ce se umplu cu o cocă special preparată cu mirodenii d-ale noastre ot Carpaţi – cade minunat dupa abuzul de lipide şi alţi cârnaţi afumaţi din perioada sărbătorilor de iarnă, petrecute alături de pretini, copii şi fraţi, ca şi ciorba de praz, - dupa caz, naz şi ucaz -, pe care chiar vă rog să n-o uitaţi, căci e de baz', în Romanaţi ► Iată câteva reţete mai deosebite recomandate de Sanda Marin exclusiv din ardeii de care vbim : ardei conservati în rumegus, ardei umpluti cu arpacas, bulion de ardei rosii, pilaf de ardei, salata de ardei coptiDoctorii de altădată prescriau să se fricţioneze pielea capului cu tinctură de ardei roşu, de preferinţă cât mai iute, ca să-ţi crească părul şi sprincene multe iar mândruţa să nu te uite (10 g de tinctura la 100 g alcool) ■ frecţia cu amestec de rachiu, praf sau tinctură de ardei iute combate cu succes şi junghiurile mai mărunte ■ vinul fiert cu boia de ardei roşu se bea spre a produce transpiraţii, ca să iasă boala din om fară alte simandicoase trataţii ■ si e de notorietate, de-acuma, că un ardei verde şi iute face cât un dipiridamol de cea mai bună calitate, pe bune, fratre, pentru cei ce au şi norocul unui stomac tare, „de câne”, cum se spune, şi pot să manânce ardei iute pe săturate ► Ardeiul conţine substanţe nutritive la nivelul celor mai performante legume. De exemplu, un kg de ardei gras are formula nutriţională : 380 - calorii, 15 - protide, 10 - lipide şi 55 - glucide, pe când un kg de roşii din grădină fie şi-a împăratului (care şi ele sunt campioane ale Zarzavatului) are formula: 220-10-2-40. Ardeiul conţine totodată vitaminele A, B1, B2, PP si C, iar sărurile minerale sunt şi ele bogat reprezentate în formula piparcei Fitoterapeutica modernă (Bojor & Alexan) recomandă ardeiul în : Sciatica : fricţiuni locale cu tinctură de ardei iute (15 g ardei mărunţit, macerat 7 zile în 100 ml alcool de 70 grade). Tonic capilar : fricţionări la rădăcina părului cu tinctură din 20 g ardei iute la 100 ml apă (frecţiile se fac zilnic, timp de o săptămâna, după care vei avea păr gonflat de zână, dar nu d-aia nebună, aloo...).
Vezi de asemenea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei.
La portiță la Gheorghiță...