Cais

(zarzăr, prunus armeniaca).

Originar din Orientul Mijlociu, de unde fu adus de cruciaţi (Jaques le Goff, cunoscutul teoretician şi istoric al civilizaţiei occidentului medieval, e de părere că unicul rezultat notabil al Cruciadelor de la începutul Mileniului II a fost aducerea caisului în Europa...), minunatul cais are nişte fructe cu-o aromă şi c-un gust de nedescris, mie personal pomul ista dovedindu-mi încă o dată că raiul din sfintele biblii nu poate fi decât aci, pe Planeta Albastră a celor vii, iar nu în descărnate sau abstracte ceruri fistichii ► Neam din neamul Rozaceelor, caisul este verişor cu mărul, părul, prunul, piersicul, gutuiul, trandafirul, migdalul, vişinul, căpşunul, murul, fragul, zmeurul, deci numai plante cu arome şi gusturi de vis, demne de cel mai autentic paradis. E un arbore de până la 10 m în înălţime, cu o coroană destul de bogată, piramidală or sferică, flori alb-roz, care apar înaintea frunzelor, fructele (drupe, compuse dintr-o parte cărnoasă, sub care se află sâmburele dur) rotunde sau ovoide, de culoare galben-portocalii sau arămii, mari cât oul de curcă sau de dropii, uneori, cu pulpa suculentă, cu gust fin, foarte plăcut şi aromat, ce-ţi dă fiori, de-ţi vine de plăcere să mori ; preferă arealurile cu climat blând, fără schimbări buşte de temperatură, altfel fiind destul de plăpând, iar gerul prelungit, căldura prea mare sau boala îl doboară curând ► Caisele se culeg la coacere, din iunie (zarzările – un soi de caise vulgare, mai mici) şi până la începutul toamnei ►Gemul şi compotul de caise sunt printre cele mai apreciate de gospodine, iar cura de caise complet coapte – dar nu terciuite, ei bine – o se recomandă insistent anxioşilor (fricoşilor), constipaţilor şi bolnavilor de nevroză cardiacă. Face minuni, ca şi lăptişorul de albine ►Sâmburii de caise sunt aproape la fel de buni ca şi cei de alune, cu condiţia să-i beleşti de pieliţă, cum se spune, şi să nu mănânci prea mulţi deodată, căci sunt cam toxici, după cum ne avertizează una lume
Sanda Marin rezervă minunatelor caise nu mai puţin de 20 de reţete în cartea sa de bucate, capodoperă a literaturii de gen: caise cu budincă de bişcoturi, caise pe orez, caise prăjite în aluat, compot de caise coapte, compot de caise verzi, cremă de caise (pt torturi), cremă de caise, dulceaţă de caise coapte, dulceaţă de caise verzi, gâscă cu caise, glazură de caise, îngheţată de caise cu cremă de ou, îngheţată de caise, marmeladă de caise cu coajă, marmeladă de caise, peltea de caise, sirop de caise, sos de caise, sufle de caise, şerbet de caise.
Vezi de asemenea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei.
La portiță la Gheorghiță...