Dediţei

(adormiţele, dediţei, sisinei, sufleţele, vânturele, anemone pulsatilla).

Pe cât sunt la nume de drăguţei aceşti sisinei (auzi tu: adormiţele, sufleţele, vânturele... :) ), pe atât de veninoase sunt plăntuţele astea, cu frunze şi fructe păroase şi cu florile în formă specifică, de clopoţei, albastre-violacei, ce se pot culege prin martie-aprilie, pe coline uscate, prin poieniţe cu muri, prin mărginimi de păduri ►Poporul folosea dediţeii îndeosebi la vopsit, dar babele făceau din frunze de dediţă un ceai cu care se spalau ochii înroşiţi (obosiţi) ● din planta întreagă, cu flori cu tot, se făceau de asemenea băi contra bolilor de piele.


Vezi de asemenea:

Anemone-dediţei, moare mândra după ei
(la propriu, dacă nu e atentă, hey !)

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei.
La portiță la Gheorghiță...