Amăreală

(polygala amara).

Amăreala
din familia Polygalaceelor provine din flora spontană, fiind de-a noastră de bună seamă, rumânească buruiană. Creşte prin pajişti montane, având talia cam cât picioruşul de dame (cca 25 cm), un gust specific amar, de unde şi numele aşadar, fiind alcătuită dintr-un mănunchi de tulpiniţe ce pleacă dintr-o rozetă bazală ca nişte gracioase spiţe, cu floricele albăstriţe, dispuse sub formă de racem în vârfuliţe, apărând în mai-iunie prin poeniţe. Se recoltează rădăcina sau planta întreagă (în perioada înfloririi) şi se bagă la desagă.

Vezi de asemenea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei.
La portiță la Gheorghiță...