Curmal

(finic, phoenix dactylifera)

Arbore de o tropicală splendoare ce creşte la mama lui tocmai prin insulele Canare, în oazele arsei Sahare ori în Asia nemuritoare. În Europa se cultivă mai ales prin Italia şi-n Francia cu coastele-i de-azur primitoare, iar la noi prin unele case măroase sau prin florăriile mai simandicoase ►Curmalele au un gust vinos & dulce, cu oarece asemănare cu-al smochinei, însă cam greu la digerare, din care pricină copiii ce se-nghesuie să le hăpăie ca pe nimica nu trebuie lăsaţi să mănânce toantă rezerva de curmale a lui mămica, nu de alta, dar ca să nu-i apuce burtica, aloo ►Medicina veche aprecia că fructele de curmal înmoaie tusea (din care cauză erau considerate ca făcând parte din cele 3-4 fructe pectorale, alături de stafidele de smochin, de struguri et alii angarale vegetale) şi prescria curmalele sub formă de ceaiuri anticatarale (infuzie de 50 g fructe la litru).