Ceai

(thea sinensis)

Precizez de la-nceput că aici nu e vorba de ceaiul de muşeţel, de tei ori de sunătoare pe care-l bem când ne doare burtica pe la cingătoare sau când avem temperatură sau lingoare, ci e vorba de ceaiul Chinei nemuritoare, deci de planta ceai (camellia sinensis), pe care-l beau alde Tao, Mao şi Ciu-en-lai, în caz că nu ştiai
Smile ► Propriu-zis, doar ceaiul chinezesc e ceai adevărat, celelate lichide pe care le denumim ceai fiind de fapt infuzii (opăreli cu apă fierbite ale diverselor ierburi, a căror zeamă tre' s-o înghiţim neapărat doar pentru că nenea doctoru aşa ne-a recomandat, iar nu fiindcă ne-ar delecta ca un ceai aromat) sau decocturi (fierturi de diferite plante, pe care de asemenea urmează să le bem mai mult sau mai puţin obligat) ► Ceaiul preferă habitatele cu climat temperat, nici rece ca-n ţinutu' îngheţat, nici fierbinte ca - mai nou - la Calafat Smile, nici prea umed, nici prea uscat, deşi mai mult însorit decât înnorat, fiind un arbust cu flori dalbioare şi plăcut mirositoare, cu frunze quasi-nemuritoare, pieloase şi lucitoare ca blana unui leu de mare, care se recoltează când ceaiul e în floare, se usucă, dar nu la soare, iar după o specială tratare, se folosesc la prepararea vestitelor ceaiuri chinezeşti, cunoscute încă din timpuri imemoriale ► Cum se prepară un ceai chinezesc bun? Simplu: turnând un litru de apă fierbite peste 3-4 grame de frunze de thea sinensis, apoi îndulcindu-l după gust, adăugându-i, eventual, şi-o linguriţă de rum, ca să te simţi mai shogun... Infuzia de ceai chinezesc este o băutură ce încălzeşte inema (de aceea e consumată mult de popoarele nordice, unde soarele dogoreşte ca o stea din Andromeda, cum ar venea... Smile), stimulează digestia, secreţiile glandelor endocrine şi mintea, dacă o ai, fiind comparabilă sub acest aspect cu celebrissima cafea, însă chiar mai tare decât ea, ştiai... ? Frunzele de thea sinensis conţin cofeină, teofilină, tanin, eteruri şi alte leacuri & leruri, comparabile cu ale narcoticelor seruri ► Însă consumul excesiv de ceai chinezesc, ca şi cel de cafea, de tutun sau de whisky scoţienesc ori de rachiu oltenesc, este dăunător celor care-l consumă ca pe vinul popesc... Cardiacii sau nervoşii ar face mai bine dacă s-ar abţine de la aceste băuturi de five o'clok, cică, dar cam fatale, la o adică, aloo... ► Nu degeaba fitoterapeutica modernă recomandă ceaiul chinezesc doar în cosmetică : spălături cu infuzie din o linguriţă frunze de ceai chinezesc la o cană de apă, după care obrajii graşi (nu groşi, căci pe ăia nu-i spală nici ceaiul regesc) se frăgezesc...

Vezi de asemenea:

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...