Alun

(corylus avellana)

Betulacee-ul alun e un arbust cam de 6 m, deci nici pitic ca un sequoia superjun, nici ca bradul sau gorunul de shogun. Creşte prin tufişuri şi-n păduri, în special pe lângă ale primăverii ape tulburi, are tulpini multiple şi duri, tufoase încrengături, frunze simple, rotunde şi zimţate cu crestături, aşezate altern (câte una la nodul matern/patern) ; florile de alun – niste muguraşi gingaşi ca balonaşele de săpun – sunt printre primele care înfloresc şi-s semn de an bun, polenizându-se cu sporii ce provin din rânsele (mâţişorii) atârnând pe crengile golaşe ca ghearele de phaun (pe care frunzele încă n-au apărut, vreau să spun) ; fructele (alunele) sunt nişte nucşoare acoperite c-un cojocel de frunzuliţe şi se mai numesc şi ronţăiţe
:) ►Alunele, prăjite, decojite, sărate – sau nu –, sunt consumate cu plăcere de toată lumea, la o bere sau la un pahar de limonadă ori de vorbă cu pretina/ pretinu', la o masă tihnită cu tot neamu', ronţăind şi turuind, sau la gura sobei, vin fiert sorbind. Ele sunt gustoase, uleioase, săţioase şi vitaminizante, pretându-se şi la preparaţii culinare savante, cum ar fi: bavarois de alune, biscuiţi cu alune, cremă de alune (pentru torturi), cremă pralinată cu alune (pentru torturi), şerbet de alune prăjite, tort de alune, tort de alune şi migdale, turtiţe cu alune şi curmale (Sanda Marin) ► Leacuri tradiţionale pe bază de alune: babele de altadată dau să se bea alună pisată şi macerată-n ţuică dublu-rafinată la durere de burtă deochiată, iar cu alune arse şi-amestecate cu muc de lumânare de seu ungeau sprincenele copiilor, ca să le crească dese şi negre ca de zmeu, dar nu d'ăla paraleu, aloo...
Vezi de asemenea: