Cireş

(cerasus avium)

Cireşul cu florile-i dalbe ca ale caisului din Rai se numără printre primii pomi din grădină ce-şi coace fructele în primăvăratica lumină, începând cu luna mai (asta în caz că nu ştiai, pofticiosule, ai ?
:)). Poate atinge 12 m înălţime, cu o coroană bogată şi rotunjită bine, cu ramuri puternice şi elastice, de alte rămurele pline, fructificând o mulţime de cireşe roşii-brun sau roz-galbine, recoltă ce ar putea să-i sature pe toţi copchii din gospodăriile sau cartierele vecine şi să rămână şi harnicelor gospodine pentru gemuri, compoturi sau alte dulceţuri caline. Se vede trea' că baba Mărioara din Humuleşti, aia ce l-a prins pe Nică a lu Ştefan a Petrii la furat de cireşe domneşti, când viitoru' popa Draqu or popa Smântână, după ce că i-a pus baborniţei la pământ cânepa pe care zgripţuroaica urma s-o îndruge un an sau o lună pe post de lână, a făcut-o să-şi scrântească şi-o mână, să blesteme ca o păgână, să stuchească precum o bărzăună şi să-njure ca o chiaună, se vede treaba că era mai zgârcită ca o căpcăună calică, fiindcă altfel n-ar fi trebuit să facă atâta tărăboi şi să-l pârască pe Nică lu nea Fane, adică, pentru un sân de cireşe dolofane, care-n cireşu-i cel bătârn creşteau milioane ►Femeile de la ţară dau fiertura din cozi de cireşe (ca şi din cele de vişine giupânese sau de drăgănele cârciumărese) de băut pentru a produce ud limpede şi mult ■ zeama de cireşe fierte se bea de femeile care au prea mult sânge la period sau când leapădă f'un plod ■ ceaiul de clei de cireş se bea contra tusei, când îţi vine leş pe beş ►Fitoterapeuţii moderni recomandă şi ei pedicilele (cozile) de cireş pentru: Stimularea diurezei: decoct din două linguri de cozi de cireş la o juma de litru de apă, se bea în cursul unei zile - dacă se poate fără papă -, după care beşica-ţi crapă.

Vezi de asemenea: