Coriandru

(culeandra, coriandrum sativum)

Iată o plantă ale cărei fructe ascund un paradox: când sunt proaspete au un oribil miros de ploşniţe, ori mai egzact de gunoi ploşniţos, iar cînd sunt uscate amiros mumos, au un gust dulceag, calin şi drăgăstos, care-ţi produce o senzaţie de caldură plăcută pre limbă, iar unora cică şi mai gios... oops ► Coriandrul, originar din Orientul fabulos, ca mai toate plantele „ciudate”, cu special miros, înfloreşte prin iunie-iulie, în plin anotimp călduros ► Doctorii de altădată recomandau infuzia de fructe de coriandru (10 g/l) ca stomahic şi carminativ en gross ► Fructele măcinate se folosesc în bucătărie, pentru pregătirea amestecurilor de cârnaţi şi caltaboşi specific condimentate, pentru diverse sosuri şi alte preparate din carne de vânat, a unei patiserii de neuitat, precum şi pentru a da gust special verzei sau altor zarzavaturi ce se pun la murat ► Fitoterapeutica modernă recomandă fructele de coriandru ca adjuvant în: ■ Disfuncţii ale glandelor mamare: infuzie din 1 linguriţă fructe la o cană de apă, 2-3 căni pe zi. ■ Dureri (colici) abdominale la copii (balonări, datorate fie înghiţirii aerului, fie unor procese fermentative): infuzie din ½ linguriţă fructe la 100 ml apă (cantitatea ce se dă este în funcţie de vârsta copilului). ►Alte indicaţii terapeutice moderne în: anorexie, dispepsie, paraziţi intestinali, hipogalactie, plagă (după sfatul specialistului).