Salcâm

(robinia pseudacacia)

Salcâmul este arborele cel mai răspândit în zona de câmpie, după pomii fructiferi. La români a existat dintotdeauna obiceiul ca să-şi delimiteze proprietăţile sau locurile de casă cu plantaţii de salcâmi, fiindcă acest arbore creşte repede (chiar şi în condiţii vitrege, pe terenuri secetoase, nisipoase) şi este deosebit de apreciat de constructori (fiind o esenţă tare, rezistentă la intemperii şi la timp...), precum şi ca lemn de foc. ►Deşi nu s-ar crede, vigurosul salcâm (peste 30 m înălţime) face parte din familia leguminoaselor (alături de fasole, mazăre, soia, bob, lucernă, trifoi etc.), surprinzătoarea înrudire trăgându-i-se de la fructele sale (renumitele teci de salcâm), iar nu de la talie, bineînţeles... ►Ceea ce este de asemenea caracteristic salcâmului, pe lângă florile grupate în raceme lungi, cu mirosul atât de suav şi cu apreciate calităţi medicinale (cum vom vedea mai jos), şi, pe lângă tecile ruginii pe care le sugeau copiii altădată, în lipsă de zahăr sau de bomboane (în ciuda toxicităţii lor relative!), sunt acei „ghimpi strălucitori” ai salcâmului – cum plastic se exprima un poet –, câte doi la baza frunzelor, ce te întâmpină ori de câte ori vrei să pui mâna unde nu trebuie... ►Pe lângă salcâmul comun, în ţara noastră, mai ales în Banat şi în Oltenia, creşte spontan şi salcâmul galben (laburnum anagyroides), înalt de 3-6 m, cu frunze trifoliate şi cu ciorchini de flori galbene, spre deosebire de racemele albe ale salcâmului comun. Acest arbore se cultivă prin parcuri şi grădini, ca plantă ornamentală, meliferă şi medicinală, iar din lemnul său se confecţionează diverse articole de lux. ►Fitoterapeutica modernă recomandă ceaiurile pe bază de flori de salcâm în: ●Dureri (colici) abdominale la adulţi (enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative): infuzie din 2 linguriţe flori la o cană de apă, 2 căni pe zi. ●Gastrite hiperacide (forme incipiente): infuzie din 2 linguriţe flori la o cană de apă, 2 căni pe zi între mese (cură de lungă durată).

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...