Omag

(aconit, omac, toae, mărul lupului, aconitum naoellus)

Deşi foarte veninos sau toxic, cum zic specialiştii, omagul sau omacul sau mărul lupului şi-a găsit destule întrebuinţări în medicina veche, în condiţiile în care planta era adimistrată sub stricta supraveghere a terapeutului, ca orice plantă otrăvitoare, de altfel... ►Doctorii de altădată apreciau că omagul calmează durerile în tot soiul de nevralgii, fiind bun de aesmenea la tusea măgărească (convulsivă), la reumatism, gută, nevralgie sciatică, preparaţiile din rădăcină fiind mult mai tari decât cele din frunze. ●tinctura de frunze, de exemplu, se da 1-5 grame /zi, pe câtă vreme cea de rădăcină numai 2-10 picături pe zi într-o poţiune (băutură). ►Babele de la ţară dau omag în rachiu de drojdii contra reumatismului. ● dacă se spăla cineva cu leşie de omag se credea că îi creşte părul. ● pentru ca să se alunge răul din casă se afuma cu omag. ● când pofteai să scapi de cânele cel rău al vecinului, îi dădeai omag într-un boţ de mămăligă ►Unii fitoterapeuţi de azi pretind că tratamentul cu ceaiuri de omag sau cu mărul lupului, cum i se mai spune acestei plante, a dat spectaculoase rezultate în vindecarea cancerului, mai ales a celui de colon... Aşa o fi !

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...