Nufăr

(nymphaea alba sau nymphaea luteum)

Nufărului i se mai zice şi plumună, de aci şi denumirea străveche a unor bălţi, care se păstrează încă în toponimie, deşi nuferi nu mai există demult pe ele...► Nufărul alb se mai numeşte şi plămună albă, plumună, plută, tidvă de apă, iar nufărului galben i se zice şi mănufăr, plămună galbină, plumună, plută galbină. ►Nici nu trebuie să fii cine ştie ce savant ca să explici pe unde cresc nuferii, albi sau galbini, căci ştim cu toţii din Eminescu, poetul inimii noastre naţionale, cum că: „lacul codrilor albastru/ nuferi galbini îl încarcă”... ►Între noi fie vorba, nuferii cresc cam peste tot unde găsesc o baltă, o apă stătătoare sau lin curgătoare, şi nu numai prin isvoarele albastre din codrii, cu condiţia, bineînţeles, să fie lăsaţi în pace şi admiraţi de departe, iar nu să fie rupţi de hâtrii copii, sau, vai, de căutătorii de plante tămăduitoare, după ce vor ceti acest articol...►Căci nuferii, pe lângă frumuseţea lor grozavă, au nişte însuşiri curative verificate: şi anume, rădăcina ambelor soiuri de nuferi conţine tanin, acid galic şi rezină, substanţe ce le conferă proprietăţi astringente, tonice şi stimulente, din care pricină doctorii de altădată prescriau ceaiurile din rădăcină de nufăr în leucoree (poală albă), blenoragie (sculament) şi dizenterie, iar extern în rănile sângerânde. ●afară de rădăcină se mai prescriau şi florile sub formă de ceai (infuzie) de 10 g/l. ►Femeile băltăreţe întrebuinţau rădăcina şi florile de nufăr galben contra vătămăturii, iar şerbetul de floare de mănufăr în tuberculoză. ►Sanda Marin spune că unul dintre cele mai bune şerbeturi este cel din floare de nufăr...

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...