Nuc

(iuglans regia)

Poporul crede că acela care a plantat un nuc va muri în momentul când tulpina nucului se va fi făcut cât gâtul omului de groasă. Această superstiţie e o sugestie destul de transparentă a faptului că nucul se prinde şi creşte greu, ajungând să facă roade abia după 7 ani şi fiind deosebit de sensibil (în prima perioadă) la condiţiile pedo-climatice. Însă odată „prins”, nucul poate să atingă şi sute de ani ca vârstă, precum şi dimensiuni ameţitoare ale coroanei. „La umbra nucului bătrân” – cum zice romanţa – pot încăpea, înghesuţi unul lângă altul, membrii a câtorva generaţii bune din acelaşi trunchi parental...! Maiestuozitatea acestui arbore fac din el unul dintre cei mai nobili şi mai respectaţi pomi din civilizaţia europeană (unde nucul a pătruns încă din antichitate, originar din Persia) şi nu numai. Nucile, bogate în substanţe proteice şi în lipide (uleiuri), au o mulţime de întrebuinţări, de la consumul simplu (la botul calului şi cu o oală de must sau de tulburel în faţă), până la dulceaţa de nuci verzi sau la apetisantele prăjituri cu nucă, inclusiv faimosul nuga al copilăriei noastre, sau cozonacul cu nucă, de Crăciun şi de Paşti, ca să nu mai vorbim de faimoasele reţete pe baze de nuci ale Sandei Marin: cremă de nuci (pt torturi), dulceaţă de nuci (albă), dulceaţă de nuci (neagră), pesmeţi cu nuci, ruladă cu nuci, rulouri cu nucă, salată de nuci cu ţelină, scoarţă de nucă, scordolea de nuci cu raci, scordolea de nuci, sos de nuci, strudel de nucă, tort de nuci, turtiţe de nuci, nougat cu susai, nougat de zahăr ars... ►În medicina veche se foloseau frunzele de nuc şi învelişul cărnos al fructelor verzi (ghija), care conţin mult tanin. Frunzele erau socotite (ca şi azi) astringente, tonice şi antiscrofuloase, iar ghija se recomanda contra scrofulelor şi rahitismului, precum şi ca stomahic, pe când coaja de nuc (coaja de rădăcină, în special) se administra în icter, în diverse boli de piele şi în dalac - pustula malignă –, înţelegut-a-i, dle Saddam...?! Tratamentul era intern, sub formă de ceai din frunze, din coaje sau din învelişul cărnos al fructelor verzi (20 g/l), iar extern, se folosea sub formă de fiertură din 50 g/l, în spălături vaginale, în poală albă şi în pierderi de sânge. ►Babele de la ţară făceau băi de frunze şi de coajă verde la copiii anemici. cu coaja verde de nucă fiartă, strecurată şi adăugându-i-se zahăr în cantitate îndoită se făcea un sirop care se da cu linguriţa de trei ori pe zi la copiii scrofuloşi. cu frunze fierte şi calde se înfăşura pântecele femeii care nu putea să-şi lepede casa (placenta) în timpul naşterii. pentru durere de măsele se fierbea coajă de rădăcină de nuc şi se ţinea zeama în gură. coaja de nuc se întrebuinţa şi contra râiei. pecinginea se vindeca dacă se ungea cu must din ghija de nucă verde. coaja verde de nucă se păstra într-o sticlă de rachiu şi se da contra frigurilor de 3 zile, mai precis un păhăruţ de rachiu cu o seară înainte de friguri... ►Fitoterapeutica modernă a găsit noi şi sofisticate întrebuinţări pentru ceaiurile pe bază de nuc, pe care le recomndă ca tratament adjuvant în: Cosmetică : ■tenuri grase, seboreice: comprese cu infuzie preparată din 4 linguri frunze la o cană de apă. Diabet zaharat: ■infuzie din o linguriţă frunze la o cană de apă, se beau 2 căni pe zi. ■ infuzie din 4 linguri de frunze la o cană de apă, se iau 3 linguri pe zi. Disfuncţii ale glandelor sudoripare (antisudorific): ■infuzie din 1 linguriţă frunze la o cană de apă, se beau 2 căni pe zi. ■infuzie din 4 linguri frunze la o cană de apă, se iau 3 linguri pe zi. Eczeme (zemuinde): ■băi locale cu decoct preparat din 30-40 g frunze la un litru de apă. ■băi generale cu decoct din 200 g frunze la 2 l apă, se amestecă în apa de baie. Igienă oculară: comprese cu infuzie preparată din 4 linguri frunze la o cană de apă. Rahitism: băi cu infuzie din 50 g frunze uscate la 1 litru apă. Tonic capilar: băi cu infuzie din 50 g frunze uscate la un litru de apă (dau părului reflexe brune). Veruci (negi): se freacă negii de 3 ori pe zi cu suc de coajă de nucă verde (ghijă). ►Alte aplicaţii fitoterapeutice moderne în: avitaminoză, diaree, enterită, enterocolită, nefrită, hipergalactie, nevroză, reumatism, blefarită, conjuctivită, furunculoză, leucoree ş.a.(după sfatul specialistului).

Nota Bene: articol nefinisat (fara...rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...