Nalbă

(colăceii babei, mălagă, malva sylvestris)

O găsim pe câmp, pe drumuri, pe lângă case şi garduri, înflorind în iunie-septembrie. Această plantă are însuşirea de a fi emolientă din pricina mucilagiului pe care îl conţine din abundenţă, atât în flori cât şi (mai ales) în frunze, care se culeg în iunie. ►Din flori, doctorii de altădată recomandau să se facă o infuzie de 10 g/l, bună la guturai şi răguşeală (laringită). ●frunzele se foloseau mai cu seamă sub formă de oblojeli, cataplazme, spălături, clizme, colire etc, bune pentru a potoli o inflamaţie sau iritaţie. ►Babele făceau fiertură din rădăcini, frunze şi flori de nalbă şi o dau pentru tuse şi durere de piept, iar pentru răguşeală se facea gargară cu această fiertură. ●la orice bubă, ca să se spargă, se punea lapte fiert cu rădăcină de nalbă, iar la gâlci (amigdalită) se punea o cataplasmă din nalbă fiartă cu tărâţe de grâu. ●cu fiertura de nalbă mare se făceau abureli în caz de durere de urechi (năjit sau otită). ►Nalba mare (althaea officinalis), un soi de nalbă mai medicinală, cum ar veni, o găsim prin locuri umede, pe malul râurilor, prin lunci, zăvoaie, înflorind în iulie-august. Se foloseşte planta întreagă, care se culege cînd florile au ajuns la deplină dezvoltare. Rădăcinile se spală de pământ, se mărunţesc, se usucă şi se păstrează în loc uscat, ferite de umezeală. ►Tradiţional, ceaiul de nalbă mare se da pentru tuse şi pentru dureri de stomac, iar fiertura de rădăcină amestecată cu miere se da pentru răguşeală (laringită). ●contra diareii la copii se da fiertură de rădăcină, rece, câte 3-4 ceşcuţe pe zi. ●pe dinafară, cu fiertura de nalbă mare se făceau cataplasme de in, se spălau rănile, se puneau oblojeli, se făcea gargară şi abureli (inhalaţii) în cazuri de durere de urechi (năjit sau otită), după cum am mai spus. ►Fitoterapeutica modernă recomandă trataţiile cu nalbă şi nalbă mare ca adjuvant în: ●Abcese dentare: gargară cu infuzie din 2 linguiţe flori şi frunze la o cană de apă. ●Bronşită (faza incipientă, iritativă): ■din flori şi frunze de nalbă mare se prepară o infuzie din o linguriţă la o cană de apă, se beau 1-2 căni pe zi. ■ din rădăcini se prepară un macerat la rece, din o linguriţă la o cană de apă, timp de o oră, adăugându-se un vârf de cuţit bicarbonat, se strecoară, se îndulceşte şi se bea treptat în cursul unei zile. ●Cosmetică : ■tenuri uscate: aplicaţii cu fiertură prelungită (30 min) de rădăcină de nalbă mare, 3 linguri de rădăcini la o cană de apă, la care se adaugă o lingură de miere. ●Furunculoză: cataplasme din frunze opărite.Hemoroizi: clismă cu infuzie din 2 linguriţe frunze la cană. ●Laringită (răguşeală): ■infuzie din o linguriţă din flori şi frunze la o cană de apă, 1-2 căni pe zi. ■o linguriţă de rădăcină macerată timp de o oră într-o cană de apă (la care se adaugă puţin bicarbonat), se bea treptat în cursul unei zile. ■se mestecă în gură (bine curăţite fiind) rădăcini de nalbă de cultură, înghiţindu-se sucurile extrase din ea.

Nota Bene: articol nefinisat (fara...rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...


Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...