Mesteacăn

(betula pendula)

Nişte întrebări cu tâlc, adresate cititorilor gazetelor naturiste de altădată, sunau cam aşa: cine este toiag pentru drumeţ, biciuşcă pentru leneş şi leac pentru bolnav?, iar răspunsul corect trebuia să fie: mesteacănul, fiindcă drumeţul îşi face toiag din lemnul lui, cel ce merge cu carul tot din mesteacăn îşi face coderie de bici, iar bolnavii de la sate beau suc de mesteacăn şi se pun pe roate... ►Într-adevăr, mesteacănul, ca şi alţi arbori cu verificate calităţi tămăduitoare, a fost întotdeauna apreciat de oamenii simpli, ca şi de adepţii medicinii naturiste, oameni care fie că nu-şi permiteau să apeleze la experţii chimioterapeuţi, fie nu vroiau, din diferite alte pricini, să o facă, preferând împrumutul aproape gratuit din inepuizabila farmacie verde...►Doctorii de altădată prescriau scoarţa albă şi răşinoasă a acestui arbore de nădejde – ce creşte prin păduri în regiunea muntoasă de jos, împreună cu brazii, şi înfloreşte în aprilie-mai – contra frigurilor şi ca diuretic, în dropică. ●frunzele, de asemenea, se prescriau ca diuretic în ceai sau în fiertură de 15 g/l. ● 100 g de muguri de mesteacăn fierţi în 750 g apă până apa scade la 500 g se beau zilnic, iar dropica se absoarbea ca prin farmec. ►femeile de la ţară prescriau să se bea zeama care se obţine din găurile făcute în coaja mesteacănilor, ca pe un fel de limonadă sănătoasă. ●pe un topor sau pe un fier încins în foc se punea o nuieluşă de mesteacăn, care lasa să se scurgă din ea o zeamă neagră, cu care se ungea pecinginea. ►Fitoterapeutica modernă recomandă ceaiurile pe bază de mesteacăn în: ●Aterioscleroză: infuzie din 2 linguri de frunze la o cană de apă (în cursul răcirii se adaugă pentru neutralizare un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu), se beau 1-2 căni în cursul unei zile (efect verificat: scade colesterolul!).Colică renală: infuzie din o lingură de frunze la o cană de apă, se beau 2-3 căni pe zi. ●Edeme: infuzie din 2 linguri frunze la 200 ml apă, se adaugă după răcire un vârf de cuţit de bicarbonat, iar după 6 ore se bea în două reprize la 4 ore. ●Gută: infuzie din 2 linguri frunze la o cană de apă, se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasă 6 ore să se răcească, se bea apoi în două reprize la 4 ore, timp de o lună (cura se poate repeta după o pauză de o lună).Hidropizie (dropică, boală de apă): ca şi la gută. ●Insuficienţă renală (uremie): infuzie din 2 linguriţe frunze la cană, 2-3 căni pe zi.Reumatism: infuzie din 2 linguriţe de frunze la o cană de apă, se lasă să se răcească la cca 40 C, se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, iar după 6 ore se filtrează şi se bea câte ½ cană la interval de 4 ore. Stimularea diurezei : infuzie de 2-3 linguri de frunze la o cană de apă; când temperatura apei a ajuns la 40 gr se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se filtrează după 6 ore; se beau 2-3 căni zi (pe lângă efectul diuretic, stimulează eliminarea de toxine şi a acidului uric, fără a irita parenchimul renal).

Nota Bene: articol nefinisat (fara...rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...


Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...