Măcriş

(burbunacă, acriş, rumex acetosa)

Măcrişul e cultivat prin grădini, însă creşte şi de la sine prin locuri umbroase şi umede, fiind o plantă care seamănă cu ştevia tânără, la început, iar spre maturitate îşi înalţă brusc lujerul, ca orice plantă de acest soi, pentru ca din înălţimi să-şi poată împrăştia sămânţa mai cu spor în juru-i... Frunzele de măcriş sunt tot atât de acre ca o sare de lămâie, ceea ce înseamnă că Vitamina C şi alte principii benefice sunt pe-aproape, gospodinele care folosesc măcrişul spre a-şi acri ciorbele făcând o alegere cum nu se poate mai nimerită, măcrişul fiind prezent de altfel şi în reţetarul Sandei Marin: supă de măcriş, miel cu măcriş... ►Femeile de la ţară dădeau fiertura de frunze de măcriş ca răcoritor contra fierbinţelii din friguri, iar contra gălbinării (a hepatitei cronice, mai precis) se bea măcriş şi şofran făcut în rachiu de drojdii.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...