Mac

(aşias, mac de grădină, somnişor, papaver somniferum)

În Orient şi în America de sud, macul se cultivă pe scară largă, dar nu neapărat doar pentru a se extrage opiul din el (o substanţă narcotică vestită), ci şi ca plantă decorativă pur şi simplu. La noi, acest soi de mac se cultivă arareori prin grădini, mai mult de cei ce ştiu să-i folosească fructele, zise căpăţâni de mac, şi mai puţin pentru florile sale frumoase, albe, roşietice ori stacojii, simple sau învoalte. ►Din căpăţânile necoapte de mac se scoate prin tăieturi afionul sau opiul, medicament preţios, dar şi foarte periculos, clasat de autorităţi în rândul drogurilor interzise. Frunzele de mac sunt narcotice (produc somn), florile sunt calmante şi narcotice, iar seminţele, bogate în uleiuri eterice, se întrebuninţează uneori şi în bucătărie, mai ales pentru a garnisi unele prăjituri. ►Femeile de la ţară dădeau ceaiul de căpăţâni de mac copiilor insomniaci şi neliniştiţi, obicei foarte primejdios, căci în felul acesta le alterau de timpuriu creşterea, tâmpindu-i din faşă, de unde şi zicătoarea: eşti prost ca un tolomac, căci ţi-a dat mă-ta mac... ►Căpăţânile de mac bine coapte se colectau în august, se usucau şi se întrebuinţau în multe boli, astfel: cu fiertura din ele se făcea gargară pentru potolirea durerilor de dinţi, de măsele sau de gâlci. seminţele de mac amestecate cu miere şi cu pânză de păianjen se foloseau pe post de alifie la diverse bube, ca să se spargă şi să iasă răutatea din ele pentru uimă (ganglion inflamat) se făcea un lapte din seminţe de mac şi se muia uima cu acest lapte, apoi se presăra cu sămânţă tot de mac, procedură ce se repeta de câteva ori, după care uima da înapoi. suferinzii de sugiu (inflamaţie la unghie, pe cât de neînsemnată în aparenţă, pe atât de sâcâitoare) fierbeau mac cu rădăcină cu tot, punând în oala de fiert şi nişte cenuşă, iar cu această leşie, călduţă fiind, se spala sugiu’... ►Industria farmaceutică actuală foloseşte seminţele de mac la prepararea unor medicamente cu care se tratează colica abdominală şi unele afecţiuni pectorale. ►Macul roşu (mac de câmp, mac iepuresc, mac sălbatic, păpăruie, papaver rhoeas) este ruda mai săracă (în substanţe halucinogene) a macului de grădină, ale cărei flori de culoare roşu aprins, pe care le vedem împânzind uneori lanurile cu grâu, cam cu o lună înainte de secerat, poporu’ le cunoaşte sub numele de paparoane sau paparune. Creşte prin locuri cultivate sau pustii, în mai-iunie, având predilecţie, cum spuneam, pentru lanurile de păioase. ►Femeile de la ţară dădeau ceaiul de paparoane pentru a calma tusea, din care cauză aceste flori se mai amestecau şi cu alte specii zise pectorale, spre a avea un efect complet ●paparoanele lucrează şi ca sudorific (diaforetic), din care pricină în popor se mai dau la pojar şi scarlatină, pentru ca erupţia să iasă mai curând şi mai bine, iar nu să rămână otrava bolii în corp... ►Fitoterapeutica modernă prescrie ceaiul de petale de mac de câmp în: ●bronşită, gripă, laringită, tuse, tuse convulsivă (numai sub îndrumarea medicului specialist, evident).

Nota bene : articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti Sad ). S-avem putintica rabdare, poetu alearga dupa mancare... Caci doar nu credeati ca el se hraneste numai cu humanioare ? Smile

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...