Leuştean

(levisticum officinale)

După umbrela inflorescenţei, leuşteanul face parte din familia umbeliferelor, alături de pătrunjel, morcov, mărar, fenicul, anason, păstârnac, dar şi de bucinişu’... cucutei ! Tot de la neamul umbeliferelor i se trag leuşteanului sevele eterice, uleiurile volatile, prezente în tot corpul plantei şi în seminţe, care îi dau mirosul atât de caracteristic, pătrunzător şi aromat, stenic. ►Ca durată de viaţă, leuşteanul face parte din categoria legumelor perene, alături de revent, măcriş, ştevie, tarhon, anghinare, hrean etc., fiind o plantă care, o dată prinsă în stratul din grădină, îşi are singură grijă de ea, având în acelaşi timp „grija” de a ne alimenta, după gust, ciorbele şi supele, pe care le parfumează cu aroma-i îmbietoare, precum şi de a aproviziona laboratoarele fabricilor de medicamente, unde leuşteanul constituie materie primă pentru extragerea unor principii terapeutice utile mai ales în boli de inimă, leuşteanu’ fiind declarat oficial – încă de naş’ Linné – plantă officinalis. ►La origine, leuşteanul provine din America de Sud, ca şi alte vegetale de mare soi: porumbul, roşiile, ardeiul, cartofii ş.a.m.d.►Babele de la ţară pun pe pântecele copilului o cataplazmă caldă făcută cu izmă şi leuştean, contra mătricii (colica infantilă, durere de maţe).

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...