Isop

(hyssopus officinalis)

Arbust frumos mirositor, aflat la mama lui în zona dimprejurul mediteranei şi în Asia Centrală. Se cultivă şi pe la noi, mai ales ca plantă ornamentală, înflorind în iulie-august, când se şi recoltează ramurile tinere de isop, ce n-au apucat încă să se înlemneze. ►Medicina veche prescria vârfurile înflorite, sub formă de infuzie 5-10 g/l în tusea învechită (bronşita cronică) şi în astm. ●se mai da ca sudorific în reumatism şi la începutul febrelor eruptive (pojar, scarlatină etc) pentru ca să iasă (să erupă) bine şi repede. ●se aprecia că isopul uşurează mistuirea (stomahic) şi că ar da afară gazele intestinale (carminativ), fiind şi aromatic, antispasmodic, emenagog şi stimulent. ►Babele de la ţară dau ceai de isop în tuse şi în alte boli de plămâni. ►Fitoterapeutica modernă recomandă administrarea ceaiurilor din mlădiţe de isop în:Astm bronşic: infuzie din 1-2 linguriţe de plantă la o cană de apă, se beau 2 căni pe zi. ●Bronşită (faza avansată de cocţiune sau cronică): infuzie din 1-2 linguriţe de plantă la o cană de apă, se beau 2 căni pe zi. ●Cicantrizant în răni uşoare: băi locale sau comprese cu infuzie din 1 lingură plantă la cană.Dezinfectant: băi locale şi comprese cu infuzie din 2 linguri plantă la cană. ●Febră: infuzie din 1-2 linguriţe plantă la o cană apă, 2-3 căni pe zi.Guturai şi gripă: infuzie din 1-2 linguriţe plantă la o cană de apă, 2-3 căni zi. ●Hidropizie (dropică, boală de apă): infuzie din 2 linguriţe plantă la cană, 2 căni pe zi.Hipertensiune arterială: infuzie din 1-2 linguriţe plantă la cană, 2 căni pe zi. ●Laringită (răguşeală): infuzie din 1-2 linguriţe plantă la cană, două căni pe zi. Etc.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...