Iederă

(hedera helix)

Invidiata „iederă verde”, din cântecele bihorene sau marmureşene, este o plantă, vai, veninoasă, confirmând încă o dată dictonul paremiologic, care ne învaţă că „iarba rea piere greu”, pe când cea bună se duce repede... Lungă de până la 30 m, târâtoare sau urcătoare, iedera face nişte floricele verzi-gălbui, din care va rezulta o bobiţă neagră şi toxică, fructu-i, adică. Iedera „veşnic verde” creşte practic prin toată ţara rumânească, urcându-se pe unde nu-ţi vine să crezi, inclusiv pe stâncile golaşe, ca să nu mai vorbim de casele oamenilor, unde uneori iederile sunt chiar îndemnate să se ridice, obicei totuşi nu prea sănătos, fiindcă astfel se întreţine igrasia. ►Din iederă se întrebuinţează în fitoterapeutică doar frunzele lobate (despărţite în lobi, ca frunzele de viţă de vie), cu codiţe cu tot, cu aplicaţii în bronşită, nevralgie etc.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...