Gutui

(cydonia oblonga)

Una dintre cele mai frumoase romanţe are drept leitmotiv cântarea dragostei şi a gutuii: „galbenă gutuie, dulce amăruie...” ►Este un obicei vechi la români ca după ce culeg gutuile să le înşire pe la fereştri şi să le păstreze acolo pe cât se poate, gutuile umplând casa cu mirosul lor inconfundabil. ►Iar mâncarea de gutui sau gemul de gutui – ce bunătăţi, ce gust, ce parfum...! ►Ca orşice arbore preţios, gutuiul se înrădăcinează şi ajunge pe rod destul de greu (în 3-4-5 ani), însă odată prins devine o avere în grădina omului, unii arbori dând şi 200-300 kg de gutui pe sezon...! ►Medicina veche folosea gutuia pentru acţiunea sa astringentă, asemănătoare taninului, de aceea se punea în băuturile contra diareei (urdinării) pentru a le da (şi) gust plăcut. ►Babele prescriau ceaiul de gutui cu puţin zahăr pentru tusă şi răguşeală. ●zeama de frunze de gutui, curpăn de castravete şi buruiană de vermari, pisate toate la un loc într-un putinei, se stoarcea în rănile cu viermi (dacă lipsea spirtul din casă, evident). ►Fitoterapeutica modernă recomnadă gutuiul în: ●Cosmetică : ■tenuri uscate: loţionări cu macerat la rece din 2 linguri de seminţe de gutuie la o cană de apă.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...