Frunze

(foi, folium)

În fitoterapeutică se întrebuinţează mult frunzele. Regula este ca frunzele să se colecteze în momentul înfloririi sau un pic înaintea acesteia, căci, dacă sunt culese mai înainte, frunzele sunt prea apoase, iar dacă se culeg mai târziu, ele ar pierde o parte din însuşirile lor terapeutice (seve, principii) în favoarea florilor. În acest mod se culeg frunzele de nalbă mare, de lumânărică, de cicoare, de trifoişte etc. ►Regula de mai sus are şi excepţii: de exemplu, frunzele de ţintaură sunt mai amare după înflorire şi fecundaţie, decât mai înainte. La asemenea plante frunzele se colectează împreună cu florile, mai precis se colectează partea superioară a plantei, cu flori cu tot, şi aceste colecţii se numesc vârfuri înflorite (de isop, măghiran, ochiul boului, rută, coada şoricelului, dioc, izmă, pelin, ţintaură etc.). ►La alte plante, nici n-avem cum să culegem frunzele decât după înflorire, căci asemenea plante înfloresc înainte să înfrunzească (ca de exemplu podbalul). ►Frunzele se colectează pe timp uscat, cam la 2-3 ore după ce a răsărit soarele, aruncându-se frunzele ofilite, atacate de viermi, murdărite de pământ, precum şi cele veştede. ►Proprietăţile terapeutice ale frunzelor variază mult, astfel: frunzele de nuc sunt astringente, cele de lumânărică sunt pectorale, cele de nalbă sunt emoliente, cele de pelin şi mai ales cele de ţintaură sunt aperitive şi tonice, cele de izmă sunt calmante etc. ►Din frunze se prepară atât infuzii, cât şi decocturi, după indicaţiile fitoterapeutului. ►Când regula nu este de a culege frunzele cu vârfurile înflorite, este bine să colectăm doar frunzele de pe la mijlocul plantei, lăsându-le pe cele dispre vârf împreună cu florile la locul lor, spre a nu ucide planta cu totul. Căci plantele, care ne dăruiesc atât de multe, fără să ne ceară de cele mai multe ori nimic în schimb, au şi ele dreptul la viaţă, ca toată fiinţa lui D-zeu, nu...?!

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...