Dud

(morus alba)

Într-un anume fel, dudul este arborele comun în Câmpia Română, neexistând probabil aci gospodărie ţărănească din care dudul să lipsească, situaţie valabilă cel puţin până pe vremea lui Moromete... Explicaţia ar putea consta în aceea că dudul creşte relativ repede şi fără pretenţii, dar mai versosimilă e ipoteza că frunzele de dud sunt hrana exclusivă pentru viermii de mătase, din care româncele de altădată făceau borangicuri pentru măhrame şi ii, hainele lor de sărbătoare...► În miezul verii, dudul îşi coace dudele, fructe moi, zemoase şi dulci ca mierea (deşi cam fade la gust), laxative, de culoare neagră sau albă, care, pe vremea când zaharicalele nu se găseau chiar pe toate drumurile, au constituit o sursă naturală de dulce pentru copiii ţăranilor, cu toţii înnebuniţi după dude... Noroc cu ăi mari, care se grăbeau să strângă dudele pentru a le pune la fermentat şi a face ţuică din ele, căci altfel prichindeii ar fi mâncat dude până s-ar fi umflat, ca bobocii de gâscă... ►Apropo de ţuica de dude, aceasta are faima de a fi cea mai bună dintre toate rachiurile obţinute din plămadă de fructe fermentate, cu condiţia ca fermentarea să se fi făcut într-un vas ermetic închis, să nu fi depăşit timpul stass de 8 zile, iar cazanul de ţuică să fie fabricat din aramă curată şi roşie. Unii au un adevărat fix să bea ţuică tare de dude în timp ce mănâncă lubeniţă (pepene verde), încercând să convingă şi pe alţii că acest ceremonial conduce la adevărate delicii gustative... ►Lemnul de dud e renumit ca foarte rezistent, fiind apreciat de tâmplari. ►Fitoterapeuţii moderni recomandă ceaiurile pe bază de frunze de dud în: ●Diabet zaharat: infuzie din 1-2 linguri frunze la o cană apă, se beau 2-3 căni pe zi. ►Alte indicaţii fitoterapeutice (frunzele) în: ● diaree, gastrită, ulcer gastrodoudenal.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...


Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...