Zmeur

(azmură, mana jidovului, rug de munte, smeurar, rubus idaeus)

Oriunde îl zăreşti (prin pădurile de la munte sau cultivat uneori prin grădini), zmeurul arată ca un adevărat desiş, încât pare imposibil să treci prin el fără să nu-i rupi rămurelele. Atâta pagubă pentru zmeuriş...! Ramurile pe care acum sunt boabe şi pe care le putem rupe voit sau din nebăgare de seamă trăiesc oricum numai până la iarnă, iar schimbul lor se şi zăreşte din pământ: o mulţime de lăstare tinere, ce cresc de la rădăcină, iar la vară o să le vină şi lor rândul să-nflorească (prin mai-iulie) şi să rodească... ►Zmeurele sunt cele mai vitaminizate fructe din natură, înglobând în „textura” lor aproape toată gama vitaminelor ! ►Medicina veche prescria fructele de zmeur (zmeurele) ca diuretice, laxative şi răcoritoare, dându-le mai mult sub formă de sirop. ►Femeile de la ţară strângeu zmeurele proaspete, le storceau, iar cu zeama lor, la care se adăuga o cantitate îndoită de zahăr, se făcea un concentrat dulce, care se da bolnavilor de friguri sau de tifos, preparându-se din acest sirop şi o limonadă cu apă, răcoritoare şi potolitoare de sete. ● din zemurele uscate se mai făcea un ceai care se da bolnavilor de răceală, cât mai fierbinte, ca să înlesnească asudarea. ►Fitoterapeutica modernă prescrie ceaiurile din frunze de zmeur în: ● Gastrite hiperacide (forme incipiente): infuzie din o linguriţă frunze de zmeur la o cană apă, 2-3 căni pe zi. ►Alte indicaţii terapeutice în: ● avitaminoză, cefalee, diaree, dispepsie, enterocolită, febră, tuse convulsivă, ulcer gastodoudenal etc., după sfatul specialistului.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...