Tămâie

(oliban, boswellia serata)

Tămâia, mai celebră decât smirna şi intrată în folclorul autohton – şi nu numai – de multă vreme, este ca şi aceasta o răşină, ce provine din coaja unui arbore originar din Africa centrală (Somalia) şi care răşină se întăreşte în contact cu aerul, formând nişte bucăţi rotunde, de culoare gălbuie, - tămâia. Tămâia are un miros aromatic puternic, ce se dezvoltă la temperatura de fierbere a apei (100o), când numita răşină se înmoaie fără a se topi, însă la o temperatură mai mare se topeşte complect şi dă naştere unei mulţimi de vapori aromatici, ceea ce face ca tămâia să fie în mod uzual folosită în ceremoniile religioase, ca şi smirna, fumul de tămâie având faima că alungă dracii şi place sfinţilor, mai ales dacă este asortat cu rugăciunile şi cu omiliile de rigoare.... ►În medicina veche tămâia era recomandată destul de frecvent pentru proprietăţile sale stimulente, tonice şi stomahice. ● se întrebuinţa de asemenea contra pustulei maligne (dalac), sub formă de praf, iar la reumatism sub formă de fumigaţiuni.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...