Tinctură

În latină tingere înseamnă a vopsi, de unde prin extensie se poate spune că făcând o tinctură de...înseamnă a „vopsi” alcoolul sau eterul (care serveşte drept cadru lichid pentru tinctură) cu medicamentul rezidual existent în planta sau în substanţa minerală cu care se face amestecul. ►În medicină se preferă tincturile făcute cu alcool, deoarece alcoolul dizolvă şi păstrează cel mai bine principiile active (medicamentele) existente în diferitele plante sau minerale cu care vrem să facem tinctura. ►Tincturile vegetale se obţin prin macerarea plantei (la cald sau la rece, după caz) în alcool o anumită perioadă de timp, după care conţinutul se strecoară şi se pune în sticluţe perfect sterilizate, etichetate, bine astupate şi depozitate corespunzător. ► Tincturile sunt medicamente concentrate şi foarte active, de aceea ele nu se beau cu cana, cu paharul sau cu lingura, ca infuziile sau ca fierturile, ci numai cu linguriţa, iar uneori – de cele mai multe ori – cu picătura. De exemplu, tincturile tonice şi stimulente, cum sunt cele de chinchină, de genţiană sau de revent, se dau cu linguriţa (1-2 linguriţe pe zi), pe câtă vreme cele făcute cu substanţe iritante, toxice sau otrăvitoare (digitală, opiu, beladonă etc.) se iau numai cu picătura, cu foarte mare băgare de seamă şi numai după îndrumările date de doctor. Picăturile din aceste tincturi se dau pe o bucată de zahăr, sau mai bine în apă sau într-o poţiune (băutură), care să le mascheze gustul rău.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...