Săpunariţă

(odogaci, săponel, săpunul popii, saponaria officinalis)

Numele săpunariţei vine de la faptul că rădăcina plantei face, când o speli sau când o fierbi, spume ca săpunul...►O găsim înflorită în iulie-august pe marginea râurilor, prin lunci, tufişuri, pe lângă garduri şi drumuri, de la câmpie până sub munte. Se înmulţeşte prin stoloni. Pe terapeuţi îi interesează mai ales rădăcinile de odogaci, care se colectează primăvara sau toamna. ►Doctorii de altădată întrebuinţau destul de mult săpunariţa, atât rădăcina, cât şi frunzele, recomandându-le ca depurative (curăţitoare ale sângele), aperitive şi sudorifice, prescriindu-le sub formă de infuzie de frunze (10 g/l) sau decoct de rădăcină (20 g/l). ►Babele de la ţară dau şi ele fiertura de săpunariţă pentru curăţirea sângelui. ►Fitoterapeutica modernă recomandă ceaiurile pe bază de săpunariţă ca tratament adjuvant în: ●Bronşită (faza avansată de cocţiune sau cronică): ■ decoct din o linguriţă rădăcină la o cană de apă, se iau 3-5 linguri pe zi. ■ macerat 2-3 ore la rece din o linguriţă rădăcină la o cană de apă, se bea în cursul unei zile. ●Eczeme (zemuinde): spălături locale cu decoct din 2 linguriţe rădăcină de săpunariţă la o cană de apă. ●Paraziţi intestinali (oxiuri): băi locale cu decoct din 20-40 g rădăcină la un l de apă. ●Stare de vomă: decoct din 1-2 linguriţe rădăcină la o cană de apă, 1-2 căni pe zi. ►Alte indicaţii fitoterapeutice moderne în: ●colecistită, constipaţie, diskinezie biliară, intoxicaţii, plăgi etc.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...