Smochin

(hică, ficus carica)

Pe la noi smochinii nu depăşesc 2-3 m înălţime, însă pe malurile Mediteranei – acolo unde Iisus Christos, într-o pildă vestită, a certat smochinul ce nu fu în stare să-i ofere măcar un fruct, ca să-i ţină de sete – acest pom fructifer atinge şi 8-10 m înălţime (cam cât un cireş). ► În ţara noastră arbuştii de smochini cresc spontan mai mult prin Dobrogea, pe lângă Mangalia, şi prin Mehedinţi. ►Specific smochinului este că florile sale sunt închise într-un fel de cupă verde, în formă de pară, care la maturitate se transformă cu totul într-un fruct cu carnea moale şi rozalie, semincios, cu gust dulce şi zemos, plăcut şi refrişant, potolitor de sete. ► Smochina e unul dintre fructele zise pectorale, alături de curmale. Doctorii de altădată recomandau să se taie smochinele, să se fiarbă în apă sau în lapte, obţinându-se astfel un lichid vâscos, cu care se făcea gargară în durerile de gât şi se bea în tuse (catar de piept).► Turcii şi armenii din Dobrogea întrebuinţau smochinele contra gâlcilor şi a tusei la copii, sub formă de cataplasme (smochine fierte în lapte) puse în jurul gâtului, şi tot în acest scop beau laptele în care au fiert smochinele. ►Smochinele se consumă proaspete sau uscate (stafidite), fiind bine vitaminizate şi cele mai uşor de mistuit dintre fructe, deşi pentru unii sunt cam greţos de dulci.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...