Scoruş

(sorbus domestica)

Dacă ar fi să ne luăm după rezonanţa numelui, am crede că scoruşul e un gingaş arborel, pe când în realitate el este un solid arbore, înalt de 15-20 m, cu lemnul foarte dens, greu şi dur, cu scoarţa crăpată şi brună, caracteristică, cu fructe destul de mari, galbene, în formă de pară, foarte vitaminizate. Arealul său de baştină este zona mediteraniană, însă creşte şi pe la noi, mai ales pe costişele însorite din sud. ►Există şi o specie de scoruş de munte (sorbus aucuparia), care creşte exclusiv în zona montană, prin locuri prăpăstioase, făcând nişte fructe micuţe, ciorchinate, globuloase, roşii, bogate în vitamine, care se colectează toamna târziu. ►Indicaţii fitoterapeutice ale fructelor de scoruş în: ●avitaminoze, reumatism, tuberculoză etc.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...