Rută

(virnanţ, ruta graveolens)

Ruta – o erbacee originară din regiunea mediteraneeană, înflorind în iunie-august – se cultiva mult şi la noi, în trecut, când aproape că se vulgarizase pentru uzul medical. ►Doctorii de altădată prescriau ceaiurile din vârfurile înflorite de rută, cu efect emenagog puternic (înlesneşte expulzarea „oului” de sânge spre period) şi excitant nervos. ►Virnanţul era considerat un emenagog mult mai tare decât celelalte plante având acelaşi efect: asmăţuiul, apiolul (pătrunjelul), cetena de negi (sabina), pelinul, pelinariţa, rozmarinul, şofranul etc. ►Femeile de la ţară culegeau vârfurile înflorite de rută în lunile iunie şi august, le usucau într-un loc nu prea călduros şi le păstrau în săculeţe de pânză, ferite de umezeală. ● luându-se din plantă cam cât apuci cu 5 degete şi fierbându-se într-un sfert de kil de apă, se făcea un ceai şi se bea căldicel, puţin îndulcit, când avea cineva durere de stomac şi colici de maţe. ●frunzele proaspete de rută, plămădite cu rachiu şi bându-se din această plămadă câte un păhăruţ, cu jumătate de ceas îninte de mâncare, măresc apetitul şi ajută la mistuire. ►Doctorii de altădată făceau un avertisment expres femeilor însărcinate sau aflate la period: nu care cumva să bea ceaiul sau rachiul de rută în acest timp, căci riscă să lepede ori să aibă curgeri mari, necontrolate, de sânge !

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...