Roiniţă

(iarba roilor, floarea stupilor, mătăcină, maţachină, melisă, mintă turcească, moloachă, roişte, melissa officinalis)

Calităţile aromatice ale melisei (cunoscută la noi mai mult sub numele de roiniţă, iarba roilor sau floarea stupilor) sunt vestite din cele mai vechi timpuri, melissa – e.g. – fiind component de bază al formulei parfumului faraonilor, care fu reconsituit de curând de casa Chanel...►Roiniţa creşte în mod natural prin păduri, însă, fiind foarte căutată de albine, se cultivă mult şi prin stupării, înflorind în iunie-august. Frunzele de melisă au un miros plăcut, un gust cald şi amărui, cuprinzând o răşină amară şi un ulei esenţial, compus mai ales din citral, şi de aceea au proprietăţi stimulente, stomahice, antispasmodice, excitante, sudorifice, binecunoscute şi apreciate de medicina veche. ►Apa de melisă se prepară mai ales prin mânăstiri, după reţete cunoscute numai de călugării cei bătrâni, dându-se câteva picături pe o bucăţică de zahăr sau în puţină apă, contra durerilor de stomac şi contra sfârşelii. ►Femeile de la ţară dau ceaiul şi decoctul de melisă pentru durere de stomac, de intestine şi pentru urdinare (diaree).►Fitoterapeutica modernă recomandă ceaiurile pe bază de melisă pentru: ●Dureri (colici) abdominale la adulţi (enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative): infuzie din o linguriţă de frunze la o cană de apă, 2-3 căni zi. ●Dureri (colici) abdominale la copii (balonări, datorită fie înghiţirii aerului, fie unor procese fermentative): infuzie din o linguriţă frunze la o cană de apă (se dozează după vârsta copilului şi după sfatul terapeutului). ●Stare de vomă: infuzie din 1-2 linguriţe frunze la cană, 2-3 căni pe zi.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...