Roşii

(pălăgeni, pătlăgele roşii, tomate, lycopersicum esculentum)

Ştiţi ceva ?! : deşi par a fi fost dintotdeauna campioane în clasamentele vegetale aborigene, totuşi popularele roşii încă nu figurau în dicţionarele de gen de pe la sfârşitul veacului 19, secretu’ fiind că roşiile au fost cam dispreţuite de „elita” locală, cel puţin până mai încoace...! ►Roşiile sau tomatele provin ab ovo tot din America de Sud, ca şi alte vegetale despre care mulţi ar băga mâna-n foc că sunt neaoşe, ca de pildă păpuşoiu’ (porumbul), barabulele (cartoful) sau paprica (ardeiul)... Roşiile sunt nelipsite, de-acuma, vara, din alimentaţia oamenilor de rând, dar şi a „vipurilor”, ce le consumă sub formă de salate (unde sunt bune mai ales roşiile mari, cărnoase, cu pieliţa netedă, gust plăcut şi dulceag), ciorbe (unde sunt bune roşiile mai mici şi mai acrişoare) etc. Clasicul bulion din majoritatea cămărilor rumâne se face din roşii, mulţi dintre ai noştri înţelegând prin bulion exclusiv bulionul de roşii, de altfel, nevenindu-le să creadă când le spui că există şi bulion de carne, de pildă...; o altă conservă populară, dar mai puţin concentrată, din roşii, folosită iarna la colorarea şi vitaminizarea ciorbelor, este şi salicilata, unde conservantul e acidul acetilsalicilic (aspirina), de unde şi numele conservei. Roşiile sunt printre cele mai bogate în vitamine (A,B,C) dintre toate legumele de pe la noi, conţinând şi destule substanţe nutritive (protide, lipide, glucide), mai multe în concentratele bulionice, desigur. În ultimul timp, când legumele ce apar o dată „cu colţul ierbii” au devenit hrana de bază a populaţiei majoritare, defavorizată de tranziţia cam prea sălbatică spre capitalsim în zbor, regiuni întregi s-au specializat în cultura şi comercializarea roşiilor, mai ales a celor de solarii şi sere, ca de pildă zona legumicultorilor din sudul Romanaţiului (izbicenii, giuvărăştenii, tienii, cilienii, rusănăştenii de pe malul drept al Oltului, neamuri de valahi bulgari la origine), unde s-au făcut şi încă se mai fac adevărate averi din producerea şi vânzarea roşiilor, zarzavagiii întrecându-se care să iasă cu ele mai repede pe piaţă (prin luna mai), când e preţul mai bun. ► Enumerăm câteva dintre cele mai cunoscute soiuri de roşii, de ieri şi de azi: Aurora, Bizon, California, Florida, Harbinger, Humbert, Inimă de Bou, Linia de ţigăneşti, Maiak, Pitica de Odesa,Plovdiv etc. Cât priveşte popularitatea roşiilor printre maeştrii artei culinare, vă puteţi face o idee despre aceasta aflând că în Cartea de Bucate a Sandei Marin sunt prezentate nu mai puţin de 38 de reţete pe bază de roşii, cele mai multe fiind cunoscute şi marelui public, de altfel...►Roşiile se termină cam pe la începutul lui octombrie, când poporu’, care a consumat poate şi un kintal de roşii per căciulă, peste vară, s-a cam săturatără şi s-a cam acritără de verdeţuri şi aşteaptă (cu urechea ciulită spre grohăiturile satisfăcute ale grăsunilor din fundu’ oborului, pe care îi îndoapă cu boabe aurii de porumb şi cu apă rece şi curată de la fântână, ca să iasă slana lată, gălbioară şi bună) crăciunu’ cel cu miros îmbătător de trandafiri şi cu gust minunat de şorici...

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...