Ricin

(căpuşe, ricinus communis)

„La mama lui”, în Africa, ricinul atinge şi 10-12 m înălţime, fiind o plantă cu adevărat maiestuoasă. La noi se cultivă de multe ori numai ca plantă decorativă, atingând însă o înălţime mult mai mică decât în Africa. ► Ricinul înfloreşte prin iulie-august, iar prin septembrie-octombrie coace în inflorescenţe nişte „căpuşe” aparent ghimpoase, dar neînţepătoare, din care putem decortica fructele asemănătoare cu boabele de fasole cafenie, însă cu picăţele roşii pe ele. Aceste seminţe, luate cu lapte, sub formă de infuzie, în număr de cel mult 5-6, constituie un purgativ excelent, dar dacă se iau mai multe produc iritaţia şi chiar ulceraţia maţelor, atenţie... ►Uleiul sau untul din seminţe de ricin este unul dintre cele mai cunoscute purgative din farmacii, dar în China se foloseşte şi azi ca ulei alimentar... ►Doctorii de altădată prescriau uleiul de ricin ca purgativ, în doză de o jumătate de linguriţă la copii nou-născuţi, o linguriţă la copiii cu etatea până-n 3 luni, o jumătate de lingură la copiii de 1 an, o lingură la copiii până-n 5 ani, iar la adulţi 2-3 linguri (30-40 g). ►Uleiul de ricin are un gust rău, pe care mai ales copiii nu-l suferă, şi de aceea el se va da într-o băutură care să-l mascheze: o ceaşcă de lapte, de ceai, de cafea, o cană de moare (zeamă de varză) sau un păruţ de lichior, un pahar de limonadă sau de oranjadă.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...