Rădăcină

(radix)

Cele mai multe şi mai valoroase substanţe tămăduitoare sau nutritive din majoritatea plantelor se găsesc nu în flori, nici în frunze, şi nici măcar în fructe, ci în rădăcinile acestora. De la unele plante se folosec în medicină atât florile şi fructele, cât şi frunzele sau partea aeriană în întregime, ori chiar planta întreagă, cu rădăcini cu tot, însă de la altele (cum ar fi: amăreala, arărielul, brusturele, cerenţelul, crinul, ghinţura, hreanul, iarba mare, ipcărigea, lemnul dulce, odoleanul, osul iepurelui, pirul, răculeţul, roiba, ştirigoaia, tătăneasa etc.) prezintă interes medicinal exclusiv rădăcina plantei. ► De fapt, rădăcina unei plante nu este doar rădăcină (radix), ea poate fi şi un rizom (rhizoma), un bulb (bulbus) sau un tubercul (tuber), care tot rădăcini sunt, ce-i drept. ►Rădăcina se găseşte de regulă în pământ, însă în cazul plantelor parazite (de exemplu vâscul), „rădăcina” este în înfiptă într-o altă...plantă, căreia parazitul îi „subtilizează” sevele prin nişte „ventuze” special adapatate (haustori). ► La plantele anuale, rădăcina este subţire şi anemică (de exemplu la grâu sau la muşeţel), dar la cele care trăiesc cel puţin două sezoane (plantele bianuale sau perene), radix este alungită şi, uneori, puternic îngroşată (de exemplu, morcovul, păstârnacul, sfecla roşie, cicoarea). ► Unele rădăcini sunt comestibile, constituind o hrană foarte valoroasă pentru oameni (cum se întâmplă în cazul legumelor rădăcinoase: morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, ridichea, napii, sfecla roşie etc. sau bulboase: ceapa, usturoiul, prazul etc.), însă cele mai multe rădăcini sunt medicinale, adică au însuşiri vindecătoare, de obicei mai pronunţate decât celelalte părţi ale plantelor. ►Rădăcinile se culeg primăvara când încep a da frunzele – bineînţeles, cu condiţia să fim experţi în botanică, putând să recunoaştem plantele chiar fără frunze şi flori! – sau toamna, după ce planta îşi va fi terminat misia ciclică şi când sevele, nemaifiind necesare la dezvoltarea seminţelor, se îngrămădesc în rădăcini, ce continuă să se dezvolte până când frigul întrerupe vegetaţia. Chiar este de preferat să colectăm rădăcinile toamna, căci acum avem totuşi mai multe elemente de identificare a plantei şi, afară de asta, rădăcinile conţin mai puţină apă şi deci se usucă mai uşor; această regulă nu e însă valabilă şi pentru plantele anuale, la care nu trebuie să aşteptăm toamna, deoarece planta, trecând prin toate fazele de dezvoltare, moare (tocmai de aceea, de regulă, rădăcinile plantelor anuale – de altfel prea puţin dezvoltate – nici nu se întrebuinţează în fitoterapeutică). ►Rădăcinile colectate se curăţă de pământ, spălându-se cu mâna sau cu periuţa (fără ca să afectăm epidermul, pe cât posibil), se taie firele rădăcinii precum şi părţile stricate, iar apoi se înşiră rădăcinile pe aţă şi se pun la uscat. ► Din rădăcinile uscate farmaciştii prepară diferite prafuri, hapuri, extracturi, siropuri, vinuri, tincturi, plămade etc., iar adepţii medicinei naturiste (ecologiste, cum se zice mai nou) le folosec pentru prepararea deococturilor, prin fierbere îndelungată, şi doar arareori a infuziilor (prin opărire), din motive uşor de înţeles.

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...